Cele două verbe „a merita” şi „a risca” nu sunt niciodată precedate de pronumele reflexiv „se”.

În DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE editat de Academia Română, apărut în februarie 2012, definiţiile explicative sunt următoarele:

A MERITA , vb.I.Tranz. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi ◘ A justifica, a îndreptăţi preţuirea, interesul sau grija care i se acordă • Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica preţul cerut; a face, a valora.

A RISCA, vb.I. Tranz.şi intranz. A-şi pune în primejdie viaţa, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. • Intranz. A participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc. • Refl. (Înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta.

Niciunul dintre cele două verbe nu are notată marca „refl.”, adică reflexiv, aşa cum se indică în cazul altor verbe, adică NU au niciodată şi în nicio situaţie forma „a se merita” ori „a se risca”.

 Exemple:

Merită să citeşti acest roman. (NU: Se merită să citeşti acest roman.)

Dacă plouă, nu merită să mai pleci la Sinaia. (NU: Dacă plouă, nu se merită să mai pleci la Sinaia.)

Merităm un premiu pentru strădanie.

Îşi merită soarta.

Şi-a riscat viaţa în conflictul cu infractori înarmaţi.

Riscă să-şi piardă onoarea dacă întreţine relaţii cu persoane mafiote.

Rişti dacă te întâlneşti cu ea. (NU: Te rişti dacă te întâlneşti cu ea.)

Ce zici, risc să copiez la examen? (NU: Ce zici, mă risc să copiez la examen?)

Notă:

Cu timpul, semantica gravă a verbului „a risca” s-a diminuat, nu mai presupune un risc vital, ci a căpătat o subtilă nuanţare preventivă sau de avertizare: Copiii care mănâncă hamburgeri riscă să devină obezi. Fumătorii riscă să se îmbolnăvească de cancer.

Adesea, verbul este folosit impropriu şi pentru subiecte neînsufleţite: „Casa aceasta riscă să se prăbuşească.” sau „Dolarul riscă să se deprecieze”.

 CORECTAREA MINITESTULUI

 În fiecare enunţ al minitestului, greşeala este o cacofonie, care se evită prin reformulare (în niciun caz prin “ca şi”). Despre cacofonii, mai pe larg, într-un alt articol.

1. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat din timpul dv. [(tim)pul a(cordat)]

2. Am rugămintea să mă învoiţi pentru mâine. [cu ru(gămintea)]

3. Am fost la acţiunea/evenimentul de lansare a unui roman poliţist. [la la(nsarea)]

4. Cineva ar trebui să relateze exact cum s-au petrecut faptele. [ca ci(neva)]

5. Acest tip de oameni mă enervează îngrozitor. [(ti)pul a(cesta)]