Medicina s-a îmbogăţit cu o nouă maladie numită „ca şi”, care are drept cauze ignoranţa infatuată, prostia agresivă sau scăderea imunităţii mintale. Aş zice chiar că a devenit o molimă care se propagă îngrijorător şi tinde să devină cronică. Nu literară  :) ! Bolnavii de „ca şi” intenţionează să evite o cacofonie inexistentă şi formulează cu emfază un enunţ aberant şi ridicol. Preocuparea maladivă de cacofonii confirmă o trăsătură excesivă a românului, aceea de a salva aparenţele, de a părea „cult în cap”, consecinţa fiind cea de semidoct. Există în folclorul nostru un proverb născut, probabil, din această tară caracterială: „Prostul până nu e şi fudul, parcă nu e prost destul!”.
Susţine o conferinţă de presă ca şi prim-ministru.
Ca şi prieten, te ajut să treci peste acest necaz.
Ca şi invitat, îl avem pe domnul senator (ca şi senator :) ) Venturiano.
Chiar la cel mai înalt nivel, „ca şi” profesor ales „ca şi” preşedinte evită cu sârg această „cacofonie” (?).
Sunt sigură că talentaţii jurnalişti, cei care consolidează public evitarea inutilă a cacofoniilor imaginare, nu ajung pe acest blog, ci navighează perpetuu doar pe facebook. Dar acolo se scrie în altă limbă şi acolo ei insistă „că cafeaua” fierbinte se bea cu like!
Culmea este faptul că se emit cacofonii pe toate canalele media (şi cele scrise), locul fruntaş fiind ocupa de „decizie politică care” sau  „o situaţie economică care” sau „în timpul acesta” etc. De ce nu spun „politică ca şi care” sau „situaţie economică ca şi care” sau „în timpul ca şi acesta”, dacă sunt convinşi că locuţiunea cu pricina rezolvă cacofonia?!?!
***
Cuvântul „cacofonie” provine din două cuvinte de origine greacă: „kakos” (urât, rău) şi „phone” (sunet), adică „sunet urât, rău”, adică sonoritate care deranjează.
Folosirea locuţiunii „ca şi” pentru evitarea cacofoniei este nerecomandată, dar a devenit în ultima vreme o molimă naţională.

***

EXPLICAŢII:
I. Locuţiunea prepoziţională „ca şi” formează comparativul de egalitate (DOOM-2) şi are următoarele sensuri: „la fel cu”, „la fel de”, „ca şi cum”, „asemenea cu”, „aidoma cu”, „aceeaşi cu/ca”; aş zice că se foloseşte atunci când cantităţile (lucrurile, opiniile, fiinţele, calităţile etc.) comparate devin aproape identice:
*Părerea mea este ca şi a lui: pe ipocriţi nu te poţi bizui.
*Este un profesor ca şi mine de îngăduitor.
*A promovat examenul ca şi orice alt elev  care a învăţat.
II. Niciodată locuţiunea „ca şi” NU se foloseşte cu sensul „în calitate de”, „la/în/pentru funcţia de”, „drept+funcţia”, în aceste situaţii fiind indicată prepoziţia „ca”:
*Ca (în calitate de) profesor, am participat la o dezbatere privind legea învăţământului.
*Este nominalizat ca (în funcţia de) director executiv.
*Am participat ca (în calitate de) martor la procesul lor de divorţ.
Greşit: „Ca şi candidat din partea partidului X este nominalizat dl.Cutare”.
Corect: Drept candidat din partea partidului X este nominalizat dl.Cutare”.
Folosirea locuţiunii „ca şi” în exemplele de mai sus este cel puţin comică dacă se înlocuieşte cu sensul ei corect:
*„La fel cu (ca şi cum, asemenea cu) profesor, am participat la o dezbatere privind legea învăţământului”.
Înlocuiţi şi vă amuzaţi, dacă mai puteţi!
III. Locuţiunea adverbială „ca şi” are sensul „precum (şi)”:
* „Îmi place mult de el, ca şi de ea.”
* „Este înalt ca şi bradul.”

P.S. Antonimul termenului „CACOFONIE” este „EUFONIE”, care înseamnă „sonoritate armonioasă, bună” (gr. „eu” înseamnă „cum se cuvine, armonios”+ „phonie”, adică „sunet”).
P.P.S. Sinceră să fiu, cred că ar trebui evitată şi „vaca” din viitorul candidaturii, mai ales dacă este o candidată („Va candida doamna…”).