DIODOR A SCRIS CU ISCUSINŢA SA DESĂVÂRŞITĂ:
Ultima cafea, ultimul pamflet
A plecat dintre noi și Corneliu Vadim Tudor! Odihnească-se în pace! „Tribunul”, cum era supranumit, a fost o personalitate atât de complexă și de controversată încât le va trebui mult timp istoricilor să-l așeze la locul cuvenit, „sine ira et studio”. Cele 3 valențe majore ale sale – scriitor, jurnalist și om politic – au fost dominate de spiritul său pamfletar, cu unele excese peste limitele admisibile, ceea ce i-au creat adversități și chiar dușmănii de care puțini oameni s-au „bucurat”. Dar orice s-ar spune despre Vadim, un singur lucru n-ar putea fi contestat: Și-a iubit cu patimă oarbă patria, poporul și limba română!
Presimțindu-și parcă apusul, poetul a scris un pamflet de senzație la adresa Morții, cu doar câteva zile mai înainte, postat pe „pagina sa de socializare”:
https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Îl transcriu aici, fără a comite o impietate, cu unele minore ajustări de măsură, pe care poetul cu siguranță le-ar fi făcut la publicarea definitivă, atunci fiind prea grăbit de boală și de epuizarea orelor nocturne și sunt sigur că le va primi cu zâmbetul său larg, Acolo!
ULTIMA CAFEA
„Hai, Moarte, să bem o cafea !
Ţi-o fac cu caimac, aromată …
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată!
Te rog să iei loc în fotoliu
Și nu-i vreun deranj de fumezi!
De ce, Moarte, umbli în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua,
Nu te grăbi, că te frigi!
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua!
De voi muri, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană…
Prea mare onoare îmi faci.
Dar din specia toată umană
Chiar numai pe mine mă placi?
Hai să îţi ghicesc în cafea!
E bine să ştii ce te-aşteaptă:
O cumpănă grea vei avea,
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani…
Aici, te asemeni cu mine.
Dar de ce să fim noi doi duşmani,
Când eu te-nţeleg cel mai bine?
Te-aclamă lumea de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte,
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine…
Am vrut să-ţi arăt, draga mea,
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.”
Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015
Prin plecarea sa prematură, limba română își pierde un sprijin de nădejde și devine mai săracă. Acum, are un poet mai puțin. Limba română este în doliu!
+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*++*+*+*+*+*+*+*+
PROFA DE ROMÂNĂ :
<strong>Adesea, reacţiile lui pamfletare erau dublate de fantezia nestăpânită a scriitorului, de aceea, cred, inventa tot felul de „istorii” despre câte cineva, în funcţie de cât de mult îl supărase respectivul sau, dimpotrivă, dacă nu-l băga în seamă aşa cum el şi-ar fi dorit.
L-am cunoscut pe Vadim Tudor când eram directoare adjunctă la Teatrul Mic şi îmi amintesc cât de uimită am fost prima oară, când a venit la spectacol cu mama sa. Apoi m-am obişnuit… mereu veneau împreună.
Nu este singurul poet care şi-a presimţit moartea. O creaţie impresionantă i-a dictat Marin Sorescu soţiei sale, pentru că era atât de bolnav încât nu mai putea scrie:
„Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer – zic,
Mi se aruncă de sus.
Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!
(Marin Sorescu, „Scară la cer”)
P.S. N-am înţeles ce ar fi fost imoral dacă s-ar fi depus trupul fostului senator Corneliu Vadim Tudor (timp de 17 ani) în holul Senatului?!? Adică, ce anume ar fi fost contrar principiilor morale?!? </strong>
+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+
Vadime, Vadime!
Tu șoricioaică Morții în cafea i-ai pus,
Tratând-o-atunci ca pe o mare inamică…
Gustând pamfletul, după ce mi te-a răpus,
Te-a tachinat și ea,…c-o groapă mult prea mică!!
Să-i așternem, așadar, „podurile” ori „vămile văzduhului”:
Poezii de Corneliu Vadim Tudor
***
Durerea altuia
Doar cine n-a trăit aşa ceva
doar cine n-a avut la poartă steagul
nu poate şti cum fumegă o stea
şi-n prăbuşirea ei îţi arde pragul
Nu poate înţelege de ce taci
de ce îţi fuge totul sub picioare
azi vă despart tranşee lungi de maci
fiindcă durerea altuia nu doare
Tu eşti la o răscruce, el e viu
tu te cumineci, el se ospătează
în tine burniţează a pustiu
el are tabieturi de amiază
Împacă-te cu soarta, spune el
dar cât de simplu e să dai poveţe
tu eşti precum un front după măcel
iar el e stânjenit din politeţe
Îndepărtate lumi, răspântii mari
el niciodată n-o să te priceapă
până-ntr-o zi, când cerbii funerari
şi din căuşul lor vor cere apă
***
Odă Limbii Române
Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti
Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ
Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate
Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim
de Corneliu Vadim Tudor din Poezii(1977)
***
Mulțumesc, iubită mamă
Mulțumesc, iubită mamă,
steaua mea din zori de zi!
fără tine îmi este teamă
că planeta s-ar răci .
Te-am secătuit de vlagă,
m-ai crescut, m-ai înflorit
pentru tine mamă dragă
soarele e-n asfințit.
Lege tainică a firii
nu pleca fără să-mi lași
zăcămintele iubirii
și secretul nemuririi,
mamă, suflet uriaș
Mamă frumoasă, primul meu rai,
fă o minune, te rog, mai stai!
dulce lumină, ram de maslin
Încă nu-i vremea, mai stai puțin! …
***
Paşte Fericit!
E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mîntuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfânt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume – să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă
Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut? Şi cine mai ştie calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pângărit amvonul
În trâmbiţe tuna-va curând Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul! Nu disperaţi! E ora!
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Iisus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenunchiaţi a rugă, smeriţi-vă trufia
E Paştele! E noaptea când a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Hristos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la râul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeţi! Aleluia! Hristos a Înviat!
de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
***
Când un bărbat iubeşte o femeie
Când un bărbat iubeşte o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleştar din filme triste
răsfaţă ochii lui de demiurg
Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalţă
pentru a-şi lua lumină de la Ea
Şi toată viaţa lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
iniţiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci
Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prinţul ce salvează
creştinii daţi la gropile cu lei
Un sentiment între extaz şi jale
ceva bolnav şi purificator-
când un bărbat iubeşte o femeie
se-mperechează îngerii în zbor.
Fii binecuvântat pe veci, poete
Fii binecuvântat pe veci, poete
îngenunchez la steaua ta şi tac
de-abia cutez, în nopţi nemângâiete
în templul tău să urc, să-mi aflu leac
Îţi caut urma azi, pe îndelete
pe străzi şi-n hanuri cu tain sărac
poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete
să uit de naufragiul unui veac
Începe iarna, pacea-i milenară
trec pescăruşi pe Dunăre, ţipând
iar burgul prinde albăstrimi de ceară
Eu calc evlavios, cu tine-n gând
văd pietre arse care mă-nfioară
şi ştiu că-i urma ta, Luceafăr blând
de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură (1990)
***
Câini ai nimănui
Rătăcitori şi neajutoraţi
câini fără vârstă, nume şi dreptate
fiţi întru totul binecuvântaţi
voi, ce dormiţi pe dale îngheţate
Voi, care puneţi semn de carte trist
atîtor nopţi şi zile hăituite
când pliscul unui vultur exorcist
scobeşte ochii unei vechi ursite
Veniţi la uşa mea arareori
cu pieptul rupt şi însetat de milă
stigmatizaţi de arşiţi şi ninsori
firave monumente de argilă
Iar eu mă rog să fie cer de mai
să nu mai tremuraţi în epidaur
căci pentru voi o coajă de mălai
e mai de preţ ca sculele de aur
Copii ai foamei, câini ai nimănui
ce cruciadă veşnică vă cheamă?
Ne-aţineţi calea când suntem sătui
când nu mai vrem să ştim de nici o dramă
Şi cum vă bucuraţi din răsputeri
la gestul cel mai mic de mângâiere
aţi şi uitat sudalmele de ieri
făgaşe moarte prind din nou putere
Dar o minune ţine cât un crin
rămâneţi iar mai singuri ca-nainte
şi zeii voştri, Doamne, nu mai vin
şi-un foc de oase joacă pe morminte
Păziţi cu îndârjire de eroi
pe vetre vechi ruinele şi lemnul
stăpânii s-au mutat în case noi
dar nu v-au ridicat, uituci, consemnul
Şi ca un duh al locului natal
voi bântuiţi prin vaste şantiere
progresul nu-i deloc sentimental
neputincioasă, spiţa voastră piere
Şi cât de blânzi şi de încrezători
voi lingeţi mâna ce vă dă otravă
cu vintre sfârtecate de sudori
daţi singuri piept cu taina cea grozavă
Noi n-avem timp, suntem şi-aşa destui
tragismul nostru poate că-i mai mare
un egoism atroce face pui
albeşte Valea Plângerii de sare
Copii ai foamei, câini ai nimănui
la ce icoane să vă cer iertare?
de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii(1983)
***
Zeflemeaua
Motto: “Românii e deştepţi!”. (Camil Petrescu)
Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Iisus a spus: “Talita kumi”
Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm “à la légere”
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de faţadă:
“Lasă, că merge şi aşa!”
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.
Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.
Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.
Noi “facem” şi “băgăm” de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.
La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decât să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deştepţi!
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (10 septembrie 2014)
***
Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!
Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!
Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plînge, ce mult ne-am schimbat!
Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.
Bairamuri se fac peste tot: între blocuri
În parc, mînăstire şi chiar ţintirim
Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri
Ce burţi de neam prost se revarsă… Murim!
Murim de-o mai ţinem aşa, în prostie!
Murim ca păduchii, de-o mie de ori!
Trăim fără noimă şi pe datorie
Iar alţii ne fură, vîrtos, de comori.
Leşin general, catastrofă finală
Dezastru mai mare ca-n timp de război
Istoria iar ne-a pus capul în poală
Avem ochii goi şi picioarele moi.
Daţi muzica tare, să ţopăie ţoapa
Ce super o joacă bărbaţii malaci!
Alături se cască, profetică, groapa
Pe care ne-o sapă vrăjmaşii, în draci.
Aceasta e Stema: grătarul şi micii
Maneaua vulgară e Imnul de Stat.
Jos Sfinţii din ceruri! Trăiască Miticii!
O viaţă avem! Hai s-o bem, nu-i păcat?
Din micul ecran intră-n case gunoiul
Copiii văd crime, şi sex, şi scandal
Se ceartă Matrozul şi cu Maimuţoiul
Apoi pun batista, din nou, pe ţambal.
Prea multe migraţii, amestec de rase
Byzanţ, şi Fanar, şi Ţigani, şi Evrei
Ne fierbe o drojdie-n sînge şi-n oase
Iar asta o ştiu şi stăpînii yankei.
Ne-au pus jugul lor poleit cu minciună
Puţin whisky prost, niscaiva Hollywood
Alegeri corecte? Ce vorbă nebună!
Nu sînteţi capabili, poporu-i prea crud.
Îţi dau ei mutarea în plic, Românie
Aduc la putere doar slugi de doi bani.
Ce vast Guantanamo! Şi ce colonie!
Nici Africa n-are aşa mitocani!
Aici e problema: alegeri furate
Ce-mpiedică ţara să iasă la mal.
America n-are atîtea păcate
Precum e acest angrenaj criminal.
Falsifică totul: sondaje şi softuri
Nu lasă să-i scape ciolanul din dinţi.
Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi
Ei ştiu că românii sînt proşti de cuminţi.
O mie de “cozi de topor” vor ajunge
Să dea aparenţa că totu-i legal.
Feriţi Ambasada! E coadă! Se unge!
S-au strins şobolanii din guri de canal.
Aşteaptă să toarne şi-apoi să primească
Noi ordine clare, să fie utili.
Aşa se-mbulzeau şi la cizma rusească
Metodic s-o lingă, ce tipi imbecili!
E vraişte Ţara, un corp fără vlagă
Îi ţin lumînarea acei derbedei
Aduşi la putere, cu normă întreagă
De capii Mafiei: agenţii yankei.
America, ia-ţi teroriştii acasă
Acum îi cunoaştem, noi ştim ce vor ei:
Ei vor bogăţia, în fond, fabuloasă.
De aur, uraniu, şi gaz, şi ţiţei.
Lăsaţi teatrul ăsta stupid, că nu ţine
În suflet aveţi numai ură şi jaf.
Isus să vă bată cum ştie mai bine
Diavoli flăînzi, ne-aţi făcut ţara praf.
Nimic nu mai e de făcut, decît poate
Un scurt harakiri, dar sintem prea buni.
Mai este vreo şansă? Există, în toate:
E Domnul cel bun, care face minuni…
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
***
Neamurile proaste
Câte neamuri proaste în această ţară!
Suflete de slugă, lepre, mitocani
Se întrec în vile, au maşini la scară
Ştiu doar o deviză: bani şi iarăşi bani!
N-au prea multă şcoală, cam de clasa IV-a,
Dar au prins clişee la televizor
Toţi au doctorate, să-i admire şatra,
Ţipă mahalaua în osânza lor.
Şi ce morgă tâmpă! Ifose stupide!
Ochelari de aur, ţoale de import!
Fac pe francmasonii, intră prin partide…
Ah, voi, neamuri proaste, nu vă mai suport
Pentru mine sunteţi nişte linge blide,
Ouă de năpârcă, ce duhnesc a mort.
sonet de Corneliu Vadim Tudor (19 iulie 2014)
***
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească
Atât de dulce, simplu şi bogat!
Ei ştiu să latre, să maimuţărească
Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.
Fireşte, ştiu că toate au valoare
Exprimă stări de spirit, raţiuni
Dar nici o limbă nu cunosc sub soare
Precum e graiul nostru din străbuni.
Pentru această limbă a curs sânge
Pentru această limbă s-a murit.
E limba-n care Creştinismul plânge
În fiece biserică sau schit.
Eroică e limba cea română
A rezistat prin anii cei mai grei.
Cuvinte din retorica păgână
Ea a topit în creuzetul ei.
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.
Fiţi demni, urmaşi de legiuni latine,
De acest vechi veşmânt împărătesc.
de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
***
Din „Cele mai frumoase aforisme” de Corneliu Vadim Tudor(2011)
Mai bine să regrete lumea că ai murit, decât că ai trăit prea mult.
Toată viaţa am fost solist, nu corist.
Ignoranţa ne costă mai scump decât educaţia.
Dintre toţi duşmanii, cei mai periculoşi sunt foştii prieteni.
Oamenii de paie riscă să fie mâncaţi de orice măgar.
Gura sobei – televizorul Evului Mediu.
Am consultat un medic: era grav bolnav!
Politica e arta de a sta la pândă.
România e singura ţară din lume unde, dacă cei vii boicotează votul, atunci votează morţii – care-i problema?
La declaraţia de avere falsă, a politicienilor, Poporul răspunde cu o declaraţie de sărăcie autentică.
E prea mult pentru o generaţie: să moară şi de foame, şi de ruşine.
Politicienii români s-au modernizat: au renunţat la coloana vertebrală pentru coloana oficială.
În România contemporană a apărut o specie de haiduc invers: ia de la săraci şi dă la bogaţi.
Crima organizată? În sfârşit, bine că avem şi noi ceva organizat în ţara asta.
Popor de oieri, noi, românii, am împrumutat ceva din obedienţa proastă a oilor.
A amesteca sportul cu politica e ca şi cum ai pârli porcul la flacăra olimpică.
Cele mai asemănătoare obiecte casnice sunt maşina de spălat şi televizorul. Primul obiect spală rufe. Al doilea spală creiere.
Nimic nu plictiseşte mai mult decât perfecţiunea.
Aforismul este calea prin care unii vor să intre în istoria culturii pe scurtătură.
Hai, daţi-mi repede Premiul Nobel, până nu mă răzgândesc!
***
+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+*+
A mai plecat încă un poet!
Dumnezeu să-l țină la dreapta Lui! România e acum un pic mai săracă spiritual…
Îmi cer scuze pentru o intervenție așa de fără legătură cu subiectul anterior, dar observ că nu mai există aplicația liceu-bacalaureat. Îmi era de mare folos și vă mulțumesc pentru perseverența cu care rămâneți profesor. Voiam să cunosc speciile literare obligatorii pentru simularea de bac din 2016, clasa a XI-a real, programa indicând-mi ce nu este obligatoriu, oricum într-o maniere destul de ambiguă pentru mine. Pe de altă parte, am cumpărat cartea dumneavoastră cu teste orale de bac și aș dori să știu dacă celelate 2 cărți, la care se fac dese trimiteri, au comentarii privind caracterizările de personaje și cerințe precum tema și viziunea respectând numărul impus de rânduri.
Vă mulțumesc cu respect!
Celelate două cărţi cuprind:
1. Eseuri privind relaţia dintre două personaje
2. Eseuri privind tema şi viziunea despre lume şi viaţă reliefate în operele literare din programă
Eseurile sunt mai cuprinzătoare decât cele 2-3 pagini pe care trebuie să le scrii tu la examen, pentru că sunt TOTAL împotriva memorării mecanice a comentariului, ci trebuie să înţelegi şi să poţi apoi să redai conţinutul respectiv.
P.S. Intră pe site-ul KFC – acolo găseşti chestiunile privind examenul de bacalaureat. S-a modificat titlul site-ului, nu ştiu cum, dar voi remedia situaţia.
Mulțumesc!
Stiu ca e corecta formularea cercetatorii celebri care au schimbat omenirea si ar mai fi cercetatori celebri ,cercetatorii celebri dar cercetatori celebrii e corect?
Multumesc!
Cea mai eficientă metodă de a verifica scrierea cu doi „i” a cuvintelor cu terminaţia „dri/bri” este înlocuirea termenului respectiv cu un cuvânt obişnuit, care nu ridică probleme de articol. De exemplu: elevi buni/ elevii buni. Dar „elevi bunii”?!?!
Cu plăcere!
PENTRU MIRELA ŞI ANCA!!!
VĂ ROG SĂ NU MAI SCRIEŢI PE VIEW PAGE ŞI FĂRĂ SĂ MENŢIONAŢI ADRESA, PENTRU CĂ NU VĂ POT RĂSPUNDE!
De această dată, vă răspund aici!!!!
ANCA:
Pentru examenul de evaluare naţională ai nevoie de două cărţi: cea de compuneri argumentative şi cea de teste.
Pentru examenul de bacalaureat ai nevoie de trei cărţi:
– Bac – compendiu;
– Eseuri – relaţia dintre două personaje
– Teste pentru bacalaureat – pentru probele oral şi scris
********************************************************************************************************
MIRELA
Faci confuzie între familia de cuvinte (lexicală) şi câmpul lexical!
La familia de cuvinte trebuie păstrată rădăcina cuvântului: moş, moşneag, moşuleţ, moşneguţ, moşulică etc.
Câmpul lexical cuprinde cuvintele care au legătură semantică (de sens): moş, bătrân, înţelept, Moş Martin, Moş Crăciun, din moşi-strămoşi, tataie, baston etc. – depinde de textul respectiv.
Buna seara, doamna profesoara. Vreau sa imi explicati si mie cand este cuvantul „cât” pronume relativ și când este el adverb relativ. Copilul meu mă intreaba, profesoara de romana nu stie, si eu nu stiu ce sa ii raspund..Va rog sa ma ajutati.
I. Adverbul este partea de vorbire (morfologică) neflexibilă, care determină un verb (Cât stai aici?), un adjectiv (Cât de frumoasă te-ai făcut!), un adverb (Cât de bine pictez?), un substantiv (Teiul a crescut cât casa.).
a) În forma „câte” intră în structura numeralelor distributive:
Aşezaţi-vă câte doi în rând.
b) Ca adverb intră şi în construcţii adverbiale „cât de cât” (Ajută-mă cât de cât); „atât cât” (Atât cât pot, te ajut); „cât… tot” (Cât aş vrea să te ajut, tot nu pot.)
II. Pronumele este partea de vorbire (morfologică) flexibilă care ţine locul unui substantiv sau unui înlocuitor al acestuia (pro = pentru; nume = substantiv). Ca pronume, „cât” se referă la cantitatea obiectelor sau a fiinţelor. Însoţit sau nu de substantiv, el ţine locul unui numeral, având, în funcţie de gen şi număr, la cazurile N-Ac., formele: „cât, câtă, câţi, câte”, iar la cazurile G-D, numai forma de plural, „câtor”. Pronumele relativ „cât,câtă, câte, câţi are funcţie sintactică.
Exemple:
Câţi (elevi) au promovat? – subiect
Nu ştiu cât timp a trecut. – complement direct
Câtor (fetiţe/ copii) le place îngheţata de vanilie?
III. Împreună cu prepoziţia „după”, formele „cât/câte” construiesc locuţiunea conjuncţională „după cât/câte”, care introduce o propoziţie subordonată de mod: După cât/ câte am auzit, a promovat examenul.
P.S. Atunci când este pronume, termenul „cât” este flexibil în funcţie de genul şi numărul substantivului
/înlocuitorului la care se referă.
Exemple: Câţi au venit? Este pronume relativ, pentru că înlocuieşte un substantiv: oameni, elevi, copii etc. Are rol de subiect. Vă sfătuiesc să înlocuiţi termenul cât şi să constataţi dacă se potriveşte sensul: Cât de bine pictezi! – adverb relativ – nu poate fi flexibil: Cât, câţi de bine pictezi! Părerea mea este că înlocuirea constituie cea mai sigură metodă pentru a verifica dacă este o parte de vorbire sau alta.
* * * * * * * * * * * * * * *
Salutul din luna lui „Brumărel”:
– A venit toamna!
– Acoperă-mi inima cu ceva!
***
Nichita Stănescu, „Emoţie de toamnă”
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
***
Nanei, spre alinare!
Diodor, Variațiuni la „Emoție de toamnă”, de Nichita Stănescu (din ciclul „Poeme îngânate”)
A venit toamna!
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unor plopi fără soț, ori cu neasemuita privire a ta!
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că-nmuguri-mi-vor aripi până la nori,
și lacrima de pe chipu-ți străin
o voi șterge cu lacrima mea, filigran de pelin…
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
înecându-mi cuvintele și,-n disperare,
Selenei-i propun, anafrodiziac,
să-îngânăm o iubire… ne-ve-ro-si-mil de mare.
* 02 Brumărel MMXV *
***
„Toamna”, de Antonio Vivaldi, reflectată în pictură:
https://youtu.be/uSpGiugHewg?list=PL467FFB8A5E8E8C69
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
[…]
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…
[…]
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.
Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabïlă…
(G.Topârceanu, „Rapsodii de toamnă”)
********************************
Felicitări pentru Carmen, pentru proba de maraton! Aveți (și) o noră senzațională! I-am scris acest catren pe Facebook:
Când Phidippides a strigat: „Nenikikamen!”,
S-a prăbușit, murind pe loc de-atâta trudă…
Azi, când a biruinței veste-o-aduce Carmen,
Sunt alții care mor (oare de ce?) de …ciudă!
Diodor – 04 Brumărel MMXV
* „Nenikikamen!” = Am învins! (gr.)
*******************************************
O să-i trimit catrenul pe blogul ei! Mulţumesc! Suntem cu toţii nişte „agitaţi”! Alţii sunt „asistaţi”…
Vă rog să-mi permiteți să public aici o poezie scrisă mai demult de Corneliu Vadim Tudor.
Memento mori
Și dacă tot murim pe lumea asta
hai să murim frumos, ca niște prinți,
eroică și tristă ne e casta,
iar primăvara și-a ieșit din minți.
Precum un viu avertisment al morții
ne însotește umbra pe pămînt,
e un memento zilnic, luat în porții,
vendeta celor care nu mai sînt.
Și poate că aici e tocmai iadul
unui tărîm din alte galaxii,
sîntem visați, noi sîntem doar răsadul
trimis în lung surghiun spre a trăi.
Dar noi trăim? Îmi pare mai degrabă
cobai divinității că sîntem,
e viața noastră broderia slabă
țesută de păianjenul suprem.
Noi am murit demult, din clipa-n care
s-a stins întîiul om în univers,
iar nașterea e numai o eroare
ce se îndreaptă, tot mereu, din mers.
Mulţumesc!!