Nici n-a început campania electorală şi urechile-mi sunt nimicite de numeroasele dezacorduri şi stâlciri ale limbii române. Pe locul I se situează, de departe, formele „să aibe” şi „să aive”! N-am auzit pe nimeni care să pronunţe, fie şi din greşeală, „să aibă”. Am avut un moment de rătăcire şi m-am întrebat dacă nu cumva am luat-o razna şi sunt total neinformată despre faptul că DOOM a admis şi aceste „triplete”.

Toată viaţa, până la un moment dat, am crezut (ce naivitate!) că oricine ştie să conjuge „a fi” şi „a avea”, dar de la Vanghelie încoace m-am „desconvins” cum zice Rontzi.

Acesta este prezentul, dar cum va arăta viitorul?!

Vă povestesc o întâmplare reală, trăită de mine „în direct” şi care mi se pare emblematică pentru prăbuşirea învăţământului românesc, pentru mediocritatea iresponsabilă şi preponderentă în ţărişoară.

În catalogul unui supermarket, am văzut nişte huse pentru scaunele de la maşină, aşa că dis-de-dimineaţă m-am dus, împreună cu soţul, să le achiziţionez. Eram singurii clienţi şi doi-trei vânzători vlăguiţi deja. Îi explic unui tânăr ce caut, el mă trimite la raft să văd singură dacă au sau nu. Nu erau! Uşor enervată, întreb ce rost are catalogul, nu acela de a informa? Tânărul îmi răspunde cu un ton superior că ştie ce înseamnă „a informa”, că doar a fost „olimpic” la română, faza pe şcoală! Îmi pierd cumpătul şi-i spun cu ironie că nu i-a folosit la nimic „performanţa”. Atunci, cu un aer olimpian, îmi spune textual:

– De ce vorbiţi aşa, doamnă?! Eu sunt student la două facultăţi!

Înţepenesc, fac ochii mari şi întreb uluită:

– Eşti student la două facultăţi şi ai serviciu de 10 ore pe zi?!?!

– Da, îmi răspunde nonşalant, mi-am luat „servici” că mă plictiseam acasă….

În secundele următoare mi-au trecut prin minte cei cinci ani de facultate (atâţia se făceau atunci la Universitate), cu câte 16-18 examene pe an (oral şi scris), licenţa cu probe orale şi scrise plus lucrarea care trebuia să fie originală şi nemaivăzută… Obişnuiam să spun atunci că, dacă nu mor la uşa unui examen, voi muri nonagenară. Când am absolvit, am jurat ca un an să nu mai trec pe lângă Universitate şi m-am ţinut de cuvânt: ocoleam pe străzi lăturalnice, numai să nu-mi încalc jurământul.

Tânărul cu serviciu de 10 ore pe zi studiază la două facultăţi şi are toate şansele să devină ministru în Guvernul României, mai ales dacă-şi va completa „studiile” cu două-trei masterate.

Mi-amintesc de doamna Ritzi care, la 29 de ani, avea 31 de diplome care atestau absolvirea multor facultăţi neaoşe şi străine, precum şi a unor cursuri cu denumiri sofisticate, care-ţi solicitau limba (organul) peste măsură.

Am din ce în ce mai puţine legături cu lumea în care trăiesc…  Se spune că la senectute devii înţelept şi le ştii pe toate. Eu nu mai ştiu nimic… sau aproape nimic.