Dragile mele,

Vă doresc să nu vi se rideze niciodată sufletul și să suportați urgent un transplant de fericire pentru o viață admirabilă ca primăvara!

„Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte „ele” ce-i slujesc pe „ei”.

[…]

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

 

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi.

E greu cu noi, femeile, în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…”

(Adrian Păunescu, „Cântec femeiesc” – fragment)