ÎNCEPE EXAMENUL DE BACALAUREAT!

Proba orală, numită evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română (proba A), are loc

pe 12 februarie 2018. 

Biletele de examen au fost elaborate de Centrul Național de Evaluare și examinare. Candidatul trage un bilet și va trebui să răspundă la toate cerințele formulate.

Calificativele pe care le pot obține candidații sunt:

*utilizator mediu;

*utilizator avansat;

*utilizator experimentat. 

Ceea ce este aberant este faptul că nimeni nu poate „pica” aceste examen, pentru că nu există un astfel de calificativ.

Aveți mai jos un model de bilet și un eventual răspuns formulat conform cerințelor.

(Biletul) 

 Citeşte textul cu voce tare.

 Prejudecata venea din şcoală aşa cum spionul din romanul lui John Le Carré venea din frig. M-am gândit, nu o dată, la cât de util ar fi, la Facultatea de Litere, un seminar în care să-i dezveţi pe studenţi, încă din anul I, de unele deprinderi incorecte căpătate în timpul liceului. Exemplele sunt nenumărate. Mă voi referi în continuare la câteva care privesc lectura textului literar.

Când a luat fiinţă şi la noi, cu mai bine de un deceniu în urmă, masteratul universitar, am convenit cu studenţii mei, în lipsa oricărei programe, să discutăm despre cum se citeşte poezia. Le-am cerut să alcătuiască o listă de procedee, în ordinea importanţei. Aşadar, cu ce începem? Îmi închipuiam că-mi vor spune că începem prin a citi textul, şi nu o dată, ci de două sau de trei ori, indiferent de faptul că-l mai citiseră ori studiaseră înainte. Răspunsul a fost altul: căutăm simbolurile. Atunci mi-am amintit că multe lucrări scrise la teza de literatură de la concursul de admitere în facultate analizau cu precădere simbolurile din poezie. Aşa fuseseră învăţaţi. Sigur că poezia are o natură simbolică, dar asta nu înseamnă că orice poezie conţine o simbolistică. Sunt destule în care plutesc la suprafaţa textului comparaţii din cele mai simple ori metonimii sărace stilistic. Ca să nu spun că metafora în sens propriu nu apare înainte de Eminescu. Există, apoi, în epoci mai apropiate, poezie de notaţie, care nu implică simboluri, tot aşa cum în trei sferturi din lirica avangardei nu se găsesc simboluri.

(Nicolae Manolescu, „Prejudecata venea din şcoală…”)

 1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:

a) Ce se poate deduce din text despre emiţătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenţii)

b) Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, etc.)? Motivează-ţi răspunsul.

c) Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

 2. Care este opinia ta despre interesul adolescenţilor pentru literatură în societatea actuală. Susţine cu argumente opinia pe care o enunţi.

Răspunsuri posibile:

a)Emiţătorul Nicolae Manolescu, critic literar celebru şi redutabil, este preocupat de receptarea literaturii de către generaţia tânără, aşa cum reiese din textul dat. Indignat, Nicolae Manolescu consideră incorectă modalitatea de a forma deprinderile privind citirea şi perceperea creaţiilor literare pentru elevii de liceu.

b)Textul este argumentativ, deoarece autorul porneşte de la ipoteza că prejudecata receptării poeziei prin simbolistică îşi are rădăcinile în şcoală şi persistă atât în perioada studenţiei, cât şi a masteratului universitar. Argumentele sunt exemple concrete din experienţa personală a autorului în calitatea sa de profesor universitar şi de aceea au credibilitate. Conectorii, exprimaţi prin cuvinte şi sintagme persuasive, au rolul de a accentua ideile exprimate: „Exemplele sunt nenumărate”, „aşa”, „sigur”, „asta nu înseamnă că”, „sunt destule”, „ca să nu spun” „apoi”, „tot aşa”.

c) Opinia domnului Manolescu este aceea că deprinderile formate liceenilor în privinţa lecturării textului literar sunt incorecte, pentru că ei sunt învăţaţi să caute simbolistica în poezie, în loc să recitească textul poetic până la identificarea concepţiei sau orientării autorului. La examenul de admitere, în lucrările scrise, îşi aminteşte profesorul universitar Manolescu, candidaţii „analizau cu precădere simbolurile din poezie. Aşa fuseseră învăţaţi”. Criticul aduce argumentul că există poezii, cum sunt cele postmoderniste, care nu au simbolistică, „tot aşa cum în trei sferturi din lirica avangardei nu se găsesc simboluri”. Autorul textului argumentează prin faptul că Eminescu este primul poet care foloseşte „metafora în sens propriu”, dar în „epoci mai apropiate” există şi „poezie de notaţie, care nu implică simboluri” sau alte creaţii lirice „în care plutesc la suprafaţa textului comparaţii din cele mai simple ori metonimii sărace stilistic”.

Opinia:

Consider că generaţia din care fac şi eu parte nu este prea interesată de poezie, ci de texte mai accesibile şi scurte. Am observat că pe „net”, de exemplu, se citesc cu predilecţie mesajele care au cuvinte puţine, iar articolele cu adevărat de substanţă sunt ignorate. În aceeaşi ordine de idei, atunci când ni se recomandă la şcoală o operă literară pe care trebuie s-o citim, prima noastră întrebare este „câte pagini are?”. Cred că, în ceea ce priveşte poezia, puţini adolescenţi şi tineri sunt cuceriţi de sensurile metaforice, pentru că nu au răbdare şi nici nu se pot concentra să citească de câteva ori un text liric, ci mai degrabă renunţă de la prima lectură şi spun că nu înţeleg nimic. Generaţia actuală nu mai are înclinaţii romantice, este mai pragmatică, mai aproape de concretul vieţii, deşi am sesizat interesul pentru aforisme rostite, la un moment dat, de diverse personalităţi şi „culese” tot de pe net. Eu, de exemplu, prefer să citesc textele despre „curiozităţi” şi „netul” este plin de astfel de informaţii de pe tot globul. În concluzie, majoritatea adolescenţilor din societatea actuală sunt mai interesaţi de comunicarea virtuală care a devenit atât de prescurtată, încât şi cuvintele conţin abrevieri consonantice, ca să nu se depună un „efort exagerat” în receptarea respectivelor mesaje.