Am reuşit să găsesc cartea „A fost Agatha Christie a României” scrisă de nepoata sa, Mădălina Ojog-Pascu, fiica fratelui scriitoarei, în care povesteşte întâmplări deosebite din viaţa Doamnei romanului poliţist românesc.
RODICA OJOG-BRAŞOVEANU s-a născut pe 28 august 1939, în Bucureşti, într-un bloc din cartierul fostei operete, pe lângă podul Izvor, în apropierea Tribunalului Bucureşti, avantaj pentru tatăl său, Victor Ojog, avocat. Mama, Ana Ojog, a fost o „femeie foarte frumoasă, avea stil” şi de la ea a învăţat viitoarea scriitoare „bunul gust şi mai ales să nu fiu banală”.
Am aflat că, asemenea lui Lucian Blaga, fetiţa Rodica nu a vorbit până la 4 ani şi era „îngrijorător de cuminte”. La şcoală era terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”…
Scriitoarea iubea viaţa cu forţă, era de un optimism debordant, „boemă prin definiţie” şi foarte cheltuitoare: „banii sunt inventaţi să-i dai în schimbul bucuriilor ce ţi le pot procura, nu să stea în safe-urile băncilor”. Era „excentrică în comportament, în gândire, în îmbrăcăminte”. Din cauza fumatului excesiv, avea, de tânără, o voce groasă şi o amuza nespus „efectul produs de contrastul dintre aspectul ei fragil-delicat şi vocea guturală, compromisă de ţigări”.
Cuplul Rodica şi Cosma Braşoveanu era recunoscut prin distincţie, amândoi apăreau mereu eleganţi şi fericiţi, deşi aveau 17 ani de căsnicie. Cu o seară înainte de moartea lui Cosma, fuseseră la Casa Scriitorilor unde aveau o masă rezervată doar pentru ei când, incredibil, au rememorat bucurii şi întâmplări trăite împreună. Întrebaţi de caricaturistul Matty dacă sărbătoresc ceva, au răspuns râzând: „Viaţa!”. A doua zi, la doar 46 de ani, Cosma Braşoveanu a suferit al cincilea infarct şi s-a stins.
În martie 2002, Rodica Ojog-Braşoveanu a fost diagnosticată cu „abces pulmonar şi insuficienţă cronică cardiacă; plămânii şi inima erau grav afectaţi”.
După mai multe puncţii şi o intervenţie chirurgicală la plămâni, scriitoarea a plecat în „Noua ei Lume”, în ziua de 2 septembrie 2002.
Pentru iubitorii actuali şi viitori ai minunatei scriitoare, despre care cred cu tărie că ar fi devenit o celebritate mondială dacă limba română ar fi avut prestigiul unei limbi universale, voi publica lista cărţilor sale.
„Moartea semnează indescifrabil” – 1971
„Enigmă la mansardă” –1971
„Spionaj la mănăstire” – 1972
„Cocoşatul are alibi” – 1973
„Omul de la capătul firului” – 1973
„Minerva se dezlănţuie” – 1974
„Plan diabolic” – 1974
„Cianură pentru un surâs” – 1975
„Bună seara, Melania” – 1975
„Agentul secret al lui Altân-bey” – 1976
„Panică la căsuţa cu zorele” – 1977
„Anchetă în infern! – 1977
„Al cincilea as” – 1978
„Logofătul de taină” – 1978
„320 de pisici negre” – 1979
„Ochii jupâniţei” – 1980
„Ştafeta – 1981; „O bombă pentru Revelion” – 1999
„Letopiseţul de argint” – 1981
„Nopţi albe pentru Minerva” – 1982
„Întâlnire la Elizeu” – 1983
„Anonima de miercuri” – 1984
„Apel din necunoscut” – 1985
„Violeta din safe” – 1986
„Dispariţia statuii din parc” – 1987
„Vulturul dincolo de cornul lunii” – 1988
„Să nu ne uităm la ceas” – 1990
„A înflorit liliacul” – 1990
„Crimă prin Mica publicitate” – 1991
„O toaletă a la Liz Taylor” – 1992
„Coşmar” – 1992
„Cutia cu nasturi” – 1994
„Poveste imorală” – 1998
„Un blestem cu domiciliul stabil” – 1998
„Telefonul din bikini” – 1999
„Grasă şi proastă” – 2000
„Bărbaţii sunt nişte porci” – 2000
„Răzbunarea sluţilor” – 2001
„Necunoscuta din congelator” – 2002

„Rodica Ojog-Braşoveanu avea un dar unic al comunicării; era autoritară şi irezistibilă, spontană, totuşi extrem de pedantă, atentă la ceilalţi, doritoare să afle, să înţeleagă”. (Florentina Chivu, în prefaţa cărţii)

COSMA BRAŞOVEANU a scris patru romane poliţiste: „Fuga”, „Un martor incomod”, „Omul fără umbră” şi „Fiara”.

P.S. V-am pregătit un weekend foarte distractiv!