Cred cu tărie în forţa CUVÂNTULUI! O exprimare clară îţi protejează personalitatea, cu singura condiţie ca şi gândirea să fie limpede. În ultima vreme, cuvintele s-au împuţinat, s-au crispat, au născut stereotipii, s-au deformat şi s-au schimonosit, de aceea şi puterea lor este ignorată de o mare parte dintre românii contemporani. W.Shakespeare a folosit, în opera lui, peste 29.000 de cuvinte, în condiţiile în care, un vorbitor de nivel mediu uzitează aproximativ 2000 de cuvinte. În zilele noastre, nu cred că o persoană obişnuită are în vocabular mai mult de 500 de cuvinte, cantitate din care foloseşte zilnic circa 200 de cuvinte.

Aşadar, CUVÂNTUL este „iniţiatorul” blogului, care are un singur scop: acela de a depista şi a reda esenţa tuturor cuvintelor dispărute, deformate, atacate, împiedicate, golite de sens, plate, violate, incolore, terne, ieftine, robite, chinuite, dispreţuite, ignorate.

Vă propun să apărăm împreună limba română de agresorii inconştienţi, să o salvăm din mahalaua intelectuală în care au împins-o inculţii cu o nepăsare condamnabilă. De altfel, consecinţa evidentă a lipsei totale de interes pentru sensul cuvintelor şi, deci, pentru sensul vieţii, este dezvoltarea fără precedent a unei mahalale sufleteşti.

CUVÂNTUL generează comunicarea interumană, defineşte arta de a înţelege că nu suntem la fel, că atunci când îţi înţelegi gândurile şi eşti sigur pe subiect cuvintele vin de la sine şi comunici firesc şi eficient cu oricine. Niagara agramaţilor, a flecarilor şi ignoranţilor ne inundă zilnic existenţa. Voltaire definea pălăvrăgeala seacă drept „o mare de cuvinte într-un pustiu de idei”, iar Titu Maiorescu afirma că „beţia de cuvinte” este o boală care se numeşte „lipsa de idei”.

Pentru a reda CUVÂNTULUI forţa lui divină, vă invit să dezbatem împreună, să comentăm, să ne consultăm, să aducem sugestii şi informaţii, să punem întrebări, să sesizăm abaterile de la corectitudinea limbii române, adică să ne exprimăm.

Vă aştept!