Subiectele date la diverse examene au devenit ele înseşi „subiecte” dezbătute la nivelul ţării. De prea multe ori formularea cerinţelor sau a itemilor au adus lacrimi şi revoltă pentru cei implicaţi în examene. De prea multe ori s-a trecut cu vederea faptul că cei plătiţi de către „implicaţii în examene” au rămas pe posturi, la fel de nepăsători şi de „neimplicaţi” pentru anii viitori.
De data aceasta a fost o frază în care candidaţii ar fi trebuit să identifice felul subordonatei şi pentru care s-au oferit trei variante de răspuns:
„Notează litera corespunzătoare răspunsului corect:
Propoziţia subordonată din fraza «Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii» este:
a. atributivă;
b. predicativă
c. subiectivă.”

Subordonata „ceea ce mă jenează” este subiectivă pentru regenta „este dificultatea răsfoirii”, pentru că aceasta din urmă are predicat şi nu mai are nevoie de încă unul.
La şcoală, copiii au învăţat că, pentru a verifica identificarea corectă a subiectivei sau predicativei, pot să inverseze topica sau să contragă subordonata. Unii dintre ei au aplicat metoda şi, ca urmare, subiectiva a devenit predicativă.
În consecinţă, aceştia au pierdut 6 puncte, adică mai mult de o jumătate de punct. Din vina cui?!?

PROPUN MINISTERULUI EDUCAŢIEI să-şi asume greşeala Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare şi SĂ ACORDE punctajul şi celor care au ales varianta b., ca SĂ OFERE EGALITATE DE ŞANSE TUTUROR CANDIDAŢILOR. Cele 0,60 puncte vor răsturna valorile, mai ales că la unele şcoli, sunt convinsă, se va acorda punctajul pentru subordonată predicativă şi la altele nu. Dar copiii vor concura toţi la nivelul localităţii şi vor rata liceul ales din cauza erorii „făcătorilor” de subiecte.
De remarcat ar fi şi limbajul elevat al întregului text, dar mai ales al acestei fraze scurte, care cuprinde cuvinte mai neobişnuite pentru vocabularul oricărui copil de 14 ani şi mă refer, mai ales, la cei dintr-un mediu mai modest din punct de vedere „intelectual”. Sunt convinsă că mulţi dintre ei nu au pătruns sensul termenilor „mă jenez”, „dificultate”, „răsfoirii”, rămânând doar două cuvinte familiare („ceea ce” şi „este”).
Reformele aplicate în sistemul de educaţie sunt formale, confuze şi, ca urmare, nocive pentru toţi „beneficiarii”:
1) Repartizarea prin calculator le-a luat copiilor bucuria de a candida la liceul preferat, de a-şi alege profilul şi locul unde să înveţe.
2) Completarea fişelor de admitere în liceu presupune un stres suplimentar pentru părinţi, o singură cifră greşită le poate azvârli copilul în celălalt capăt al oraşului şi la un profil nedorit.
3) Susţinerea examenului în şcoala de provenienţă şi corectarea lucrărilor de către profesorii candidaţilor nu constituie o soluţie obiectivă. Aşa cum se ştie, cei mai mulţi profesori recunosc scrisul propriilor elevi, aşa că notarea devine ,brusc, subiectivă „cu plus sau cu minus”.

În sprijinul celor afirmate, vă mărturisesc faptul că în fiecare an, când întrebam elevii de clasa a IX-a dacă au vrut să vină la acest liceu, cel mult 40% dintre ei răspundeau afirmativ. Rezultă clar că mai mult de jumătate dintre elevii unui liceu nu-l doresc, nu agreează specialitatea la care „au intrat” şi cei mai mulţi străbat Bucureştiul/ oraşul ca să ajungă la şcoală.

Consider că subiectele au fost dificile atât prin textele lungi şi inadecvate (mai ales al doilea, dovadă fiind şi multele steluţe pentru explicarea cuvintelor), cât şi prin cerinţele care solicitau concentrare maximă pentru cele două ore de lucru. De asemenea, remarc subiectivismul evaluării celor două compuneri….

Regret enorm faptul că nu va exista la această probă aceeaşi unitate de măsură pentru toţi candidaţii!