ÎN CAZUL RAPORTULUI DE COORDONARE, SE SCRIE VIRGULĂ:
1. Între propoziţiile juxtapuse:
– A ascultat muzică, a citit, s-a odihnit şi nici n-a simţit când a trecut ziua.
2. Între subordonatele de orice fel (dacă se află în raport de coordonare):
– Vrea să danseze, să cânte, să se amuze, să fie veselă mereu. – completive directe
– M-am gândit să mă plimb, să stau pe o bancă în parc, să ascult păsările şi să mă relaxez. – completive indirecte
3. Înaintea propoziţiilor adversative:
– S-a plâns de dureri la spate, dar nimănui nu i-a păsat.
4. Între propoziţiile disjunctive, doar atunci când fiecare începe cu una dintre conjuncţiile coordonatoare: sau, ori, fie, când, ba:
– Sau vii, sau pleci?
– Ori spui acum, ori taci pentru totdeauna.
– Fie mergi, fie nu mergi, tot va trebui să afli.
– Când accepţi, când te opui!
– Ba ştie, ba nu ştie.
5. Înaintea propoziţiilor concluzive:
– N-a învăţat deloc, deci nu va promova clasa.
6. Înaintea conjuncţiei „şi” narativ:
– Şi-au mers, şi-au mers, şi-au mers, zi de vară până-n seară.
*
ÎN CAZUL RAPORTULUI DE COORDONARE, NU SE SCRIE NICIODATĂ VIRGULĂ:
a) Între coordonatele legate prin „şi” copulativ:
– A promis că vine şi s-a ţinut de cuvânt.
b) Între coordonatele legate prin „sau”/ „ori” disjunctiv:
– A minţit sau doar exagerează?
Este într-adevăr bolnav sau se preface?
***************************************************
Post-scriptum (Adaos ocazional)
Fără nicio legătură cu virgula, recomand mesagerilor care semnează „curajos” – Sorin, Radu, Sandu, elevul şi alţii asemenea – să implementeze în vasta lor cultură şi romanul „Orbitor. Aripa dreaptă” de Mircea Cărtărescu. Dacă timpul nu le permite, au şansa să citească esenţa ideatică a operei accesând pe net „Orbitor. Aripa dreaptă” – textul romanului.
Recomand „doamnei” Sandu să-şi ia de pe umeri povara mea şi a alor mei şi să-şi vadă de propria familie, dacă are una.