Am primit de la mai mulţi părinţi mesaje pline de indignare şi de îngrijorare privind subiectele, temele, cerinţele (itemii) de care „beneficiază” copiii din clasele primare şi gimnaziale. Selectez câteva dintre aceste frământări pe deplin justificate.

IZA – mămică:
„Mă voi referi şi eu la subiectele care se dau pe la diverse concursuri prin şcoli şi care, multe dintre ele, după părerea mea, sunt aberante. Vă dau un exemplu.
La un concurs de limba română la clasa a III-a, aveau două subiecte care sună aşa: „Una, multe! Doar o pereche este adevărată. Care? a) pix, pixurii; b) ortodox, ortodocşi; c) falsă, falşi; d) copil, copi.
Variantele a) şi d) pică din start, dar cum trebuie să gândească un copil de clasa a III-a când aude în enunţ „una, multe”? Dacă alege varianta c) ar trebui, în mod logic, să asocieze „falsa” cu „false” (nu cu „falşi”), dacă ar alege varianta b) ar fi „unul, mulţi” şi, în orice caz, ei încă nu ştiu că „ortodocşi” se scrie cu „cş”, pentru că n-au făcut până acum deloc gramatică şi nu cunosc scrierile de plural în situaţii asemănătoare.
Totuşi, stau să mă întreb şi eu, care este varianta de răspuns corectă?
Tot în acelaşi concurs au avut de despărţit în silabe: „năzdrăvan” şi „dintr-un”.
Mulţumesc pentru eventualele explicaţii.”
(Mi-am exprimat şi eu punctul de vedere, după care Iza a continuat cu alte informaţii stupefiante!)
Mulţumesc mult pentru răspuns.
Este vorba de concursul „Comper”, unul din multitudinea de concursuri la care participă copiii, majoritatea cu taxă de participare. Măcar ăsta a fost fără taxă de participare. Iar la limba română a fost chiar rezonabil pe alocuri.
Un alt exemplu pe care am uitat să vi-l dau este un subiect în care li se cerea să spună câte litere şi câte sunete au diverse cuvinte: ceară, gene,excursie, număr. Subiect la care nici învăţătoarea n-a putut da un răspuns. Iar eu nici atât. Mă tot uit pe site-ul lor doar-doar vor posta la un moment dat şi răspunsurile.
A fost şi „Comper-matematică” unde m-am închinat cu ambele mâini. Cu foarte puţine excepţii, majoritatea exerciţiilor au fost cu mult peste nivelul lor de pregătire, în sensul că materia a fost cu mult depăsită faţă de ce li s-a predat până acum.
Ex:
*Află pe x din egalitatea: x+10+x+11= x+x+x+x+x
Eu făceam lucrurile astea prin clasa a 5-a.
sau:
*Calculează suma numerelor x, y, şi z, unde x este cel mai mare număr de trei cifre cu suma cifrelor 11, b (deşi nu este specificat niciun b dar probabil au vrut să scrie y) este diferenţa dintre cel mai mare numar de trei cifre diferite şi cel mai mic număr de trei cifre, iar z este al doilea număr format de trei cifre identice în ordine crescătoare.
Sunt de acord că trebuie să existe un nivel de dificultate la aceste concursuri, că poate nu sunt pentru toată lumea, dar hai să fim serioşi. Pentru clasa a III-a să dai 30 de subiecte cu timp de lucru efectiv de 60 de minute după care ei trebuie să îşi completeze şi grila de concurs şi le mai ia şi asta timp. În realitate, totul este cuprins în intervalul unei ore de curs adică 45 de minute, mai ales că ei nu au noţiunea timpului foarte dezvoltată. Acum 1 lună au avut un concurs cam după acelaşi calapod, cu deosebirea că au avut 120 de minute timp efectiv de lucru, dar cu 40 de subiecte. Iar eu mă întreb, cum poate un copil de clasa a II-a, a III-a să stea atât în bancă şi să conştientizeze că nu are decât 2 min. alocat pentru fiecare exerciţiu.
Nu de puţine ori fiica mea îmi spunea că atunci când doamna le spune să se pregătească să încheie intră în panică şi nu mai reuşeşte să îşi verifice lucrarea.”
*************************************************

MIHAELA – mămică:
„E posibil ca elevilor de clasa a VII a să li se recomande să citească pentru olimpiada la limba română Decameronul???????????????”
EUGENIA – mămică:
„Pentru olimpiadă? Slăbuţ. Fiului meu, tot într-a şaptea, i s-a cerut „Decameronul” la „lecturi obligatorii cu întocmire de rezumat”. Obligaţia o are toată clasa, nu doar olimpicii. Mda… Noaptea minţii.”
Profa:
„Snobismul nu mai are limită. Boccaccio o fi fost scriitor român!? În afară de asta, cele 100 de povestiri din „Decameronul” au şi picanterii, iar „graţioasele doamne” (vaghe donne) stăpânesc arta amorului, … La toate cele 100 de povestiri o să scrie băiatul tău rezumatul!?. O avea nevoie de explicaţii suplimentare?!? Să-i predea cineva… Sau vă explică el… :) :)
EUGENIA – mămică:
Copiii trebuie să aleagă doar trei povestiri cărora să le facă rezumatul. Fireşte, le-am ales eu – profesoara dându-mi, astfel, din nou, temă de casă, de parcă altceva n-am de făcut – fiindcă nu am riscat să-l las pe copil să citească toate frământările domnilor şi şmecheriile doamnelor din frumoasa, de altfel, carte, pentru a putea alege el mai apoi câteva povestiri. Pur şi simplu mă rog la Dumnezeu să termine băiatul odată şcoala asta, că am obosit. Culmea e însă că nu va termina el bine şi va trebui s-o iau de la capăt… Cu alte şi alte tâmpenii, din ce în ce mai mari, că speranţe prea mari de mai bine nu am. :))
Profa:
„Dar copiii ai căror părinţi nu au cartea sau chiar nu au auzit de ea, după ce criterii aleg trei povestiri?! După ce ar citi toată „suta”, unora nu le-ar mai „arde” de rezumat, ci de „recitit” selectiv :) !”
EUGENIA – mămică:
„Parcă pe doamna o interesează cine are cartea şi cine nu! Până una, alta, am fost singura din clasa fiului meu care o avea în bibliotecă, astfel că am supus-o unui proces urgent de copiere (xeroxare, în limbajul comun, fiind însă la fel de corect şi minoltare sau philipsizare etc.), după care am împărţit-o… părinţilor, fireşte, cu recomandări privind titlurile digerabile. Este nedrept ce se întâmplă… şi, da, aveţi dreptate, doamnă profesoară, unii „colegi” de clasă m-au sunat să-mi spună că o recitesc deja. Toţi îşi făceau cruce însă descoperind ce li s-a recomandat copiilor. Dar ce să mai vorbim de clasa a şaptea, când în clasa a cincea copiii se „luptă” cu Cărtărescu! Un Cărtărescu deloc mulţumit el însuşi de propria operă, dar pe care ministeriabilii au găsit cu cale să o „bage” în manualul unor copii de 10 ani! Poate până ajunge Rontzi în clasa a cincea le faceţi tuturor un bine şi „periaţi” atât cât se va putea manualul de română!
http://www.catchy.ro/psihozele-lui-cartarescu-materie-obligatorie-la-clasa-a-cincea/32781”.
**********************************
DAN – elev în clasa a IX-a:
„Nu ştiu dacă va citi cineva acest mesaj sau dacă va da, îi va da cineva vreo importanţă. Aş dori să mă „plâng” de dificultatea examenelor naţionale (clasa a VIII-a). Adică, sunt muuult prea uşoare…. Practic, nu mai există o departajare între copii cu un nivel de pregătire mediu şi copii cu un nivel de pregătire peste mediu. Am observat că la matematică în ultimii ani s-au dat subiecte banale… Orice copil care are (a avut) medie mai mare decât 8 putea (poate şi va putea se pare…) să obţină 10 cu uşurinţă! Nu mai există o barieră,ceva care să pună „masele” în dificultate.
Am ajuns la unul dintre liceele cotate ca fiind „bune” din oraşul meu. Am avut media 9,90 la examene şi 9,90 media din clasele 5-8. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar cei mai mulţi elevi din clasa mea sunt… foarte slabi… Alt calificativ nu găsesc. Am fost olimpic la matematică şi sunt dezamăgit să fiu în clasă cu unii care n-au nicio „gara” cu această disciplină.
P.S. Apropo şi subiectele la Limba şi literatura română au fost şi ele tot cretine.”
****************************************
ÎNTREBĂRI:
*CUM AJUNG COPIII CARE POT REZOLVA SUBIECTE FOARTE GRELE ÎN CLASELE PRIMARE ŞI GIMNAZIALE SĂ NU AIBĂ NICIO „GARA” CU ŞCOALA?!?
*CUM AJUNG LA BACALAUREAT TINERII DE 19 ANI ŞI DE CE PROMOVEAZĂ DOAR 45% , CU SUBIECTE INCOMPARABIL MAI UŞOARE DECÂT TEMELE ZILNICE DE LA NIVELUL PRIMAR ŞI GIMNAZIAL?!?

Vă rog, spuneţi-vă punctul de vedere, poate că, până la urmă, printre afaceri şi preocupări egoiste, un „oficial” va observa DEZASTRUL!