FĂNUŞ NEAGU (5 aprilie 1932 – 24 mai 2011) – o existenţă ciclică… S-a ivit primăvara şi tot primăvara a plecat…
„Agrea spectacolul vieţii. A fost un fenomen în felul lui. Fănuş Neagu este un noroc al limbii române […]. Era un scriitor care citea, un cititor atent. […] A reinventat literatura, în felul lui inimitabil […]” – a spus acad. Eugen Simion cu prilejul lansării celui de-al doilea volum al creaţiei lui Fănuş Neagu, „Jurnal cu faţa ascunsă”, apărut cu doar două săptămâni înainte de a muri.
*
Pe ultima copertă a lucrării stă scrisă o autodefinire tulburătoare a scriitorului Fănuş Neagu:
„Zilnic, întreaga mea fiinţă emite ordonanţe ultimative: scrie, scrie, chiar dacă simţi moartea căţărându-ţi-se în cârcă. Pentru că Dumnezeu m-a dăruit cu talent şi voinţă, inima şi conştiinţa mea au ales definitiv, încă din prima tinereţe, durerea pentru şlefuirea cuvintelor, suferinţa pentru idee şi bucuria încântată de a povesti”.
*
Pentru Diodor, Fănuş Neagu „va rămâne neasemuitul voievod al metaforelor”.

Emisiunea „Noaptea târziu cu Mircea Badea” din decembrie 2000.