Din adolescenţă, Eminescu mi-a inoculat credinţa în Dumnezeu, care dăinuie neclintită în conştiinţa mea spirituală: „Dacă nu-L ai în tine, nu există pentru tine şi în zadar ÎL cauţi”. (Mihai Eminescu – „Sărmanul Dionis”)

HRISTOS A ÎNVIAT!

LA PAŞTI
de George Coşbuc
„Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare –
E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic:
Hristos a înviat!

Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!

Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate –

Şi clopotele cântă rar:Ah, Doamne!
Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Şi viaţa este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
– Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!”

P.S. DOOM-2005 acceptă doar forma PAŞTE, iar cealaltă variantă este admisă numai în sintagma SFINTELE PAŞTI.