Am fost copleşită de o emoţie inedită pentru că am primit o scrisoare OLOGRAFĂ!! Vă puteţi imagina şocul năvălind în întreaga mea simţire că un tânăr are atâta nobleţe şi delicateţe ca să-mi SCRIE DE MÂNĂ?!? Mesajul lui, impresionant şi memorabil, îmi va fi mereu un protector împotriva oricăror atacuri abjecte.
Absolvent al Colegiului Naţional „Iulia Hasdeu” din Bucureşti (promoţia 2010), tânărul îşi începe misiva cu o prezentare măgulitoare pentru mine: „Sunt unul dintre sutele de mii, dacă nu dintre milioanele de elevi care au deschis şi folosit cărţile Dvs. de limba şi literatura română pentru anii de liceu şi pentru bacalaureat.” Generos în aprecieri, se consideră purtătorul de mulţumiri al unei „GENERAŢII”, atât pentru media 10 obţinută constant în anii de liceu, cât şi pentru succesul de la examenul final.
Scrisoarea se încheie asigurându-mă de recunoştinţa şi aprecierea „din suflet” ale multor elevi, chiar dacă „nu toţi îşi iau răgazul de a o face…”.
Sigur că scrisoare conţine şi câteva detalii privind preocupările mai mult decât onorabile ale tânărului, dar nu le voi dezvălui aici, ci aştept să se producă evenimentul organizat de el şi la care sunt deja invitată.
Formula „Cu imensă preţuire” este urmată de semnătura Octavian F. (nu-mi permit să-i dezvălui identitatea, pentru că nu i-am cerut permisiunea).
Nu-l cunosc pe acest tânăr, viaţa nu ne-a intersectat decât prin intermediul cărţilor, însă nu pot să nu simt un profund respect pentru maniera aleasă de a-şi exprima recunoştinţa, astăzi, când calculatorul, imprimantele de toate felurile, e-mailul, blogul, facebookul constituie singurele modalităţi de comunicare folosite în exclusivitate de tineri.
Când aţi avut parte de o recunoştinţă pură, fără meschinăria vreunui avantaj, fără a fi influenţată de simpatii „colaterale” etc?!?

Eu am! 😆