Pronumele relativ (care, cine, ce, ceea ce, cui) are rol sintactic dublu:

– element de relaţie care introduce în frază o propoziţie subordonată;

– funcţie sintactică în propoziţia subordonată (subiect, complement direct sau complement indirect).

Folosirea pronumelui relativ „care” în locul lui pe carese situează în fruntea greşelilor de exprimare, comparabilă cu frecvenţa cacofoniilor.

*Corectarea acestei erori se poate face cu uşurinţă, observând că atunci când trebuie folosit „pe care”, substantivul sau pronumele din propoziţia regentă este reluat printr-un pronume (forma neaccentuată) în propoziţia subordonată. „cartea pe care am citit-o” (nu: cartea care am citit-o); „filmul pe care l-am văzut” (nu: filmul care l-am văzut).

Exemple:

Domnul/ pe care l-am întâlnit/ este directorul şcolii.

Elevii/ pe care i-am întrebat/ au dat răspunsuri bune.

Băiatul/ pe care l-aţi văzut/ este coleg cu mine.

Am întâlnit la metrou pe cei doi actori/ pe carei îndrăgesc enorm.

Cartea/ pe care am citit-o/ era de la bibliotecă.

Problema/ pe care ai rezolvat-o/ este dintr-o culegere.

Seara/ pe care am petrecut-o împreună/ este de neuitat.

Chestiunile/ pe care le-am discutat/ vor fi rezolvate cât de curând.

Rămân cu el,/ pe care îl cunosc bine.

Ea,/ pe care o ştiam demult,/ nu m-a recunoscut.

*Pronumele relativ care nu este precedat de prepoziţia „pe” atunci când în subordonata atributivă îndeplineşte rolul de subiect, iar substantivul (pronumele) din regentă nu este reluat sub forma unui pronume personal.

Trenul/ care intră în gară/ merge la Braşov.

Fata/ care vine spre noi/ este prietena mea.

Elevii/ care absentează/ vor fi aspru pedepsiţi.

Noi,/ care plecăm mâine,/ ne grăbim.

Am cumpărat un trandafir/ care are o tijă foarte lungă.

Ea,/ care nu tace niciodată,/ a rămas fără replică.

Se observă că în enunţurile de mai sus nu există pronume care să înlocuiască substantivul/ pronumele din regentă, aşadar folosirea lui „care” este corectă.

Atenţie!

Uneori, din cauza folosirii incorecte a pronumelui relativ se pot crea confuzii regretabile.

De exemplu:

Azi, băieţelul meu a venit acasă cu băiatul (pe) care îl protejează totdeauna atunci când are un conflict.

În acest exemplu, cine pe cine protejează?

Bărbatul (pe) care l-a înşelat a chemat poliţia.

În exemplul de mai sus, cine pe cine a înşelat şi cine a chemat poliţia?!