URAREA MEA PENTRU TOŢI CEI CARE INTRĂ AICI CU FRANCHEŢE:

În 2014 să luaţi cele mai inspirate decizii, să aveţi dragostea şi respectul celor care contează, să preţuiţi prietenii de nădejde şi să nu vă încărunţească sufletul înaintea tâmplelor!

DIODOR ne răsfaţă cu acelaşi unic talent şi ne copleşeşte cu un colind senzaţional!!!

Nanei…şi tuturor!

„Colind tăcut, fără d’arginţi”

„Decembrie-şi cernu fără cruţare,
Zile întregi, făina de omăt,
Acoperind cu-argint orice cărare
Ş-apoi mânându-şi norii îndărăt.

Şi crivăţul ce-n ale sale ghiare
Lucirile de bălţi le-ncremeni,
Se pregătea acuma de culcare,
Înduplecat fiind a conteni.

Şi Noaptea Nopţilor încet se lasă
Peste sătucul singur, de pescari…
Şi-ncep colindătorii-n drum să iasă
Mergând la casele de gospodari.

Şi-n două ceasuri toţi îi colindară
Pe primitori şi-apoi s-au aşezat
La mese pregătite, bunăoară,
Cum e-obiceiul pe la ei prin sat.

Şi-n liniştea ce e lătrată-n şoapte
De către-ai gospodarilor dulăi ,
Doar geru-nsufleţi, vioi în noapte,
Văzduhul pălmuit de zurgălăi.

Şi-n câmpul nins, departe, o căsuţă
Pierdută, ca o tragere la sorţi…
Acolo, un moşneag şi o băbuţă,
Prin horn, le spun că încă nu sunt morţi.

Şi, dintr-odată, moşului îi pare
Că-n liniştea pustiului de nea,
În faţa uşii-apare-o arătare
Cu înc-o mogâldeaţă lângă ea.

Deschise uşa şi văzu în tindă
Un băieţel, alături de-un căţel,
Ce-ndată începură o colindă
Fără cuvinte, doar din clopoţel:

Cling!… Cling!… Cling!… Cling-cling! Cling-cling!
Cling-cling-cling! Cling-cling! Cling-cling!
Cling!… Cling!… Cling!… Cling-cling! Cling-cling!
Cling-cling-cling! Cling-cling! Cling!… Cling!

Şi când bătrânul vru să-l răsplătească
Şi-ntinse mâna cu-n bănuţ spre el,
C-un zâmbet cald şi fără să grăiască,
S-a-ntors şi a plecat după căţel.

Pe cer, catapeteasma de steluţe
Sclipea, cu irizări de ametist…
Pe-omăt, rămas-au urme de lăbuţe
Şi-alături, paşii mici…de autist.

Frumoasă ţară, cu-oameni trişti!
În care dulcea nepăsare
E colindată de-autişti…”

***