BACALAUREAT 2017

Examenul național de Bacalaureat 2017 se desfăşoară în conformitate cu prevederile Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de Bacalaureat – 2011 (aprobată prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.799/2010 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de Bacalaureat – 2011, cu modificările ulterioare), şi cu prevederile ordinului de ministru atașat.

CALENDARUL examenului de bacalaureat naţional – 2017

Sesiunea iunie-iulie 2017

*22 – 26 mai 2017 Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen

*26 mai 2017 Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a / a XIII-a

*6 – 7 iunie 2017 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A

*8 – 9 iunie 2017 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B 9,

*12 – 13 iunie 2017 Evaluarea competenţelor digitale – proba D

*14 – 16 iunie 2017 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională – proba C

*26 iunie 2017 27 iunie 2017 Limba şi literatura română – proba Ea) – probă scrisă Limba şi literatura maternă – proba Eb) – probă scrisă

*28 iunie 2017 Proba obligatorie a profilului – proba Ec) – probă scrisă

*30 iunie 2017 Proba la alegere a profilului şi specializării – proba Ed) – probă scrisă

*5 iulie 2017 Afişarea rezultatelor (până la ora 16:00) şi depunerea contestaţiilor (orele 16:00 – 20:00)

*6 – 9 iulie 2017 Rezolvarea contestaţiilor

*10 iulie 2017 Afişarea rezultatelor finale

LISTA CUPRINZÂND CURENTELE, EPOCILE

ŞI OPERELE LITERARE

ATENȚIE!

PROGRAMA DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ PENTRU BACALAUREAT ESTE – ÎN GENERAL – COMUNĂ CELOR DOUĂ PROFILURI, REAL ȘI UMANIST. DIFERENȚA CONSTĂ ÎN FAPTUL CĂ PROFILUL UMANIST ARE MAI MULTE CURENTE ȘI OPERE DECÂT PROFILUL REAL, PE CARE LE-AM SEMNALAT LA FIECARE SUBIECT ÎN PARTE. 

PROFILUL REAL ŞI PROFILUL UMANIST

AUTORII CANONICI
1. Mihai Eminescu
2. Ion Creangă
3. I.L. Caragiale
4. Titu Maiorescu
5. Ioan Slavici
6. G. Bacovia
7. Lucian Blaga
8. Tudor Arghezi
9. Ion Barbu
10. Mihail Sadoveanu
11. Liviu Rebreanu
12. Camil Petrescu
13. G. Călinescu
14. E. Lovinescu
15. Marin Preda
16. Nichita Stănescu
17. Marin Sorescu

I: FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE

Originile şi evoluţia limbii române – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST

II. PERIOADA VECHE
1. Umanismul
* Marii cronicari, la alegere, unul dintre cronicari: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir
2. Iluminismul
* Şcoala Ardeleană
*„Ţiganiada” de Ion Budai-Deleanu

III. PERIOADA MODERNĂ
A. Perioada paşoptistă: „Dacia literară”
* „Malul Siretului” de Vasile Alecsandri
sau
* „Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu
sau
* „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi

– România, între Occident şi Orient (dezbatere) – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST

B. Criticismul junimist: „Junimea” şi „Convorbiri literare”
TITU MAIORESCU – lucrări critice, estetice – autor canonic
ION CREANGĂ – limbajul prozei narative (arta naraţiunii) – autor canonic

* „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangăautor canonic

CURENTE LITERARE  sec. al XIX-lea şi începutul sec.al XX-lea
A. Romantismul – trăsături, reprezentanţi
* „Revedere” de Mihai Eminescu – autor canonic
sau
*„Dorinţa” de Mihai Eminescu – autor canonic
sau
*„Floare albastră” de Mihai Eminescu – autor canonic
sau
* „Odă (în metru antic)” de Mihai Eminescu – autor canonic
sau
* „Luceafărul” de Mihai Eminescu – autor canonic
 Romantismul liricii eminesciene

B. Realismul – trăsături, reprezentanţi
* „În vreme de război” de Ion Luca Caragiale – autor canonic

sau
* „Moara cu noroc” de Ioan Slavici – autor canonic

Prelungiri ale romantismului şi clasicismului NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
*„Mânioasă” de George Coşbuc

sau
*„Rugăciune” de Octavian Goga

C. Simbolismul – trăsături, reprezentanţi
* „Plumb” de George Bacovia – autor canonic
sau
* „Decor” de George Bacovia – autor canonic
sau
* „Nocturnă” de George Bacovia – autor canonic
IV. PERIOADA INTERBELICĂ
EUGEN LOVINESCUModernismul românescautor canonic
Romanul în perioada interbelică
Orientări tematice. Tipuri de roman (studiu de caz)
-Romanul realist-obiectiv
* „Ion” de Liviu Rebreanu – autor canonic
-Romanul psihologic/ Romanul experienţei/ Romanul subiectiv
*„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu – autor canonic
sau
* „Patul lui Procust” de Camil Petrescu – autor canonic
sau
* „Maitreyi” de Mircea Eliade
-Romanul realist-balzacian obiectiv
*„Enigma Otiliei” de George Călinescu – autor canonic
-Romanul realist-tradiţional obiectiv
* „Baltagul” de Mihail Sadoveanu – autor canonic

Poezia în perioada interbelică
Diversitate tematică, stilistică şi de viziune (studiu de caz)
Curente literare în perioada interbelică
D. Modernismul – trăsături, reprezentanţi
* „Testament” de Tudor Arghezi – autor canonic
sau
* „Flori de mucigai” de Tudor Argheziautor canonic
sau
* „Adam şi Eva” de Tudor Arghezi – autor canonic
sau
* „Psalm” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere) de Tudor Arghezi – autor canonic
****
* „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga – autor canonic
sau
* „Lumina” de Lucian Blaga – autor canonic
sau
* „Gorunul” de Lucian Blaga – autor canonic
****
* „Din ceas, dedus…” („Joc secund”) de Ion Barbu – autor canonic
sau
* „Oul dogmatic” de Ion Barbu – autor canonic
sau
* „Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu – autor canonic

E. Tradiţionalismul – trăsături, reprezentanţi

POEZIA
* „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat
* „În grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu

ROMANUL

*„Baltagul” de Mihail Sadoveanuautor canonic

Modernism versus tradiţionalism (studiu de caz)

Identitate culturală în context european (studiu de caz)

F. Avangardismul – trăsături, reprezentanţi – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
* „Ora fântânilor” de Ion Vinea
V. PERIOADA POSTBELICĂ
 Orientări tematice. Tipuri de roman (studiu de caz) – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
-Romanul postbelic scris până în 1980
* „Moromeţii” de Marin Preda – autor canonic
sau
* „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda autor canonic
-Romanul postbelic scris după 1980 – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
* „Femeia în roşu” de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş
sau
* „Zmeura de câmpie” de Mircea Nedelciu

-Poezia în perioada postbelică
Diversitate tematică, stilistică şi de viziune (studiu de caz) – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
Curente literare în perioada postbelică
G. Neomodernismul
*„Către Galateea” de Nichita Stănescu – autor canonic
sau
* „Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu – autor canonic
sau
* „Poveste sentimentală” de Nichita Stănescu – autor canonic
****
*„Echerul” de Marin Sorescu – autor canonic
* „Poveste” de Marin Sorescu – autor canonic
H. Postmodernismul – trăsături, reprezentanţi
– Poezia postmodernistă
* „Georgica a IV-a” de Mircea Cărtărescu
sau
*„Ciocnirea” de Mircea Cărtărescu

DRAMATURGIA
* „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale – autor canonic

* „Jocul ielelor” de Camil Petrescu (dramă interbelică) autor canonic NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST
*„Iona” de Marin Sorescu (teatru postbelic – dramă) – autor canonic

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

•Personaj de basm cult
Harap-Alb („Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă – autor canonic)
•Personaj de nuvelă
Alexandru Lăpuşneanul („Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi)
sau
Stavrache („În vreme de război” de I.L.Caragiale – autor canonic)
sau
Ghiţă („Moara cu noroc” de Ioan Slavici – autor canonic)

•Personaj de roman interbelic
Ion („Ion” de Liviu Rebreanu – autor canonic)
Ştefan Gheorghidiu („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu – autor canonic)
Ela Gheorghidiu – personaj feminin („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu – autor canonic)
George Demetru Ladima („Patul lui Procust” de Camil Petrescu – autor canonic)
Felix Sima („Enigma Otiliei” de George Călinescu – autor canonic)
Otilia Mărculescu – personaj feminin („Enigma Otiliei” de George Călinescu – autor canonic)
Allan („Maitreyi” de Mircea Eliade)
Vitoria Lipan – personaj feminin („Baltagul” de Mihail Sadoveanu – autor canonic)

•Personaj de roman postbelic

Ilie Moromete („Moromeţii” de Marin Preda – autor canonic)
Victor Petrini („Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda – autor canonic)
•Personaj dramatic
*Personaj de comedie
Nae Caţavencu („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)
Zaharia Trahanache („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)
Zoe Trahanache – personaj feminin („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)

*Personaj de dramă – Perioada interbelică
Gelu Ruscanu („Jocul ielelor” de Camil Petrescuautor canonic)  – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST

*Personaj de teatru postbelic şi personaj de dramă
Iona („Iona” de Marin Sorescu – autor canonic)

NOŢIUNI DE TEORIE
pentru proba orală (competenţe în limba română)
şi
pentru subiectele I şi II de la proba scrisă

*Stilurile funcţionale ale limbii române
*Comunicarea: factori, clasificare, funcţii, tipuri, scop
*Registre stilistice
*Limbajul şi expresivitatea textului poetic
*Relaţii semantice (de sens) între cuvinte
*Semnele ortografice şi de punctuaţie – rolul stilistic
*Tipuri de texte: narativ, descriptiv, argumentativ, informativ, eseul, rezumatul, referatul, texte de frontieră
*Concepte operaţionale
**************************************************************************
ATENŢIE!
TOATE SUBIECTELE  DE MAI SUS (REALIZATE ÎN CONFORMITATE CU BAREMELE DE CORECTARE) SE AFLĂ ÎN CARTEA „LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – BAC – COMPENDIU” – autor prof. Mariana Badea, Editura Badea&Professional Consulting, al cărei cuprins îl puteţi accesa pe site-ul editurabadea.ro 
**************************************************************************
FOARTE IMPORTANT!

ESEUL PRIVIND RELAŢIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE ESTE PREVĂZUT ÎN PROGRAMA DE BACALAUREAT PENTRU AMBELE PROFILURI: REAL ŞI UMANIST

Relaţia dintre două personaje dintr-un basm cult
– Harap-Alb şi Spânul („Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă – autor canonic)
• Relaţia dintre două personaje dintr-o nuvelă
– Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda („Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi);
– Ghiţă şi Ana („Moara cu noroc” de Ioan Slavici – autor canonic)

Relaţia dintre două personaje dintr-un roman
– Ion Pop al Glanetaşului şi Ana Baciu („Ion” de Liviu Rebreanu – autor canonic )
– Ştefan Gheorghidiu şi Ela („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu – autor canonic)
– Felix Sima şi Otilia Mărculescu („Enigma Otiliei” de George Călinescu – autor canonic)
– Allan şi Maitreyi („Maitreyi” de Mircea Eliade – autor canonic)
– Ilie Moromete şi Niculae Moromete („Moromeții” de Marin Preda – autor canonic)
– Persida şi Naţl („Mara” de Ioan Slavici –  autor canonic)
– Mara şi Persida („Mara” de Ioan Slavici – autor canonic)

-Ana Persida Cumpănaș și John Herbert Dillinger („Femeia în roșu” de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş) – NUMAI PENTRU PROFIL UMANIST

Relaţia dintre două personaje dintr-o comedie
– Zaharia Trahanache şi Nae Caţavencu („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)
– Ştefan Tipătescu şi Zoe Trahanache  („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)
– Tache Farfuridi şi Iordache Brânzovenescu  („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale – autor canonic)

**********************************************************************************************************************************************************************

*TOATE ESEURILE PENTRU EXAMEN(REALIZATE ÎN CONFORMITATE CU BAREMELE DE CORECTARE) SE AFLĂ ÎN CARTEA „LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – BAC – COMPENDIU” – autor prof. Mariana Badea, Editura Badea&Professional Consulting, al cărei cuprins îl puteţi accesa pe site-ul www.editurabadea.ro.

* ESEURILE PRIVIND RELAŢIA DINTRRE DOUĂ PERSONAJE (realizate în conformitate cu baremele de corectare) le găsiți în cartea  „ESEURI – RELAŢIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE. CUPLURI DE PERSONAJE. PARALELE ŞI SINTEZE LITERARE”, autor prof. Mariana Badea, Editura Badea&Professional Consulting, al cărei cuprins îl puteţi accesa pe site-ul editurabadea.ro. 

* „TESTE PENTRU  ORAL ŞI SCRIS PENTRU BACALAUREAT”– CU EXPLICAŢII ŞI CLARIFICĂRI  PENTRU REZOLVAREA BILETELOR DE ORAL, PRECUM ŞI A SUBIECTELOR  I  ŞI  II  DE LA PROBA SCRISĂ – autor prof. Mariana Badea, Editura Badea&Professional Consulting, al cărei cuprins îl puteţi accesa pe site-ul editurabadea.ro.

**********************************************************************************************************************************************************************

NUMAI  PENTRU  PROFILUL  UMANIST

Relaţia dintre

ANA  PERSIDA  CUMPĂNAŞ  şi  JOHN  HERBERT  DILLINGER

– personaje de roman postbelic şi postmodernist –

„Femeia în roşu”

de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş

Romanul postbelic Femeia în roşu” este postmodernist şi inedit nu numai prin faptul că are trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, ci și prin senzaţionalul subiectului imaginativ despre două destine care se intersectează: unul al gangsterului american John Dillinger şi celălalt al unei românce din Ardeal, Ana Persida Cumpănaş. Prima variantă  a fost scrisă în 17 zile, în anul 1986, iar în volum a apărut în decembrie 1990.

Acţiunea romanului se compune din relatările mai multor „surse” care au intrat în contact, direct sau indirect, cu protagoniştii, autorii înşişi devenind personaje în roman, fiecare având numele alcătuit din iniţialele prenumelor adevărate: Emunu (M. Nedelciu), A. (A. Babeţi) şi Emdoi (M. Mihăieş).

Subiectul se bazează pe scrierea romanului propriu-zis de către „cei trei corei”, cuvântul fiind explicat în subsolul paginii ca termen juridic şi însemnând „doi sau mai mulţi participanţi cu (?) contribuţii de autor la săvârşirea infracţiunii”.

Compoziţia romanului este complexă, se disting alte trei romane posibile, fiecare cu strategie narativă proprie: unul urmăreşte destinul Anei şi este risipit pe tot cuprinsul cărţii, al doilea este un roman documentar, iar al treilea reprezintă rodul ficţiunii autorilor, după toate regulile postmodernismului. Subiectul este construit prin mai multe modalități narative: fie sub formă epistolară, fie prin povestirile unor naratori-martori, fie prin relatarea unor situații reieșite din documente, scrieri biografice, filme sau consideraţii auctoriale, precum şi prin multe inserţii, toate acestea fiind numerotate cu titulatura „Sursa”.

Structura romanului este circulară, prin faptul că începutul şi finalul au capitolul intitulat „Autopsie”, iar celelalte 12 capitole au titlurile în limba latină. Povestea senzaţională se petrecuse cu 50 de ani în urmă în America și anume prinderea celui mai periculos gangster interbelic, Dillinger. Rolul principal în această acțiune polițienească l-a avut Ana Persida Cumpănaş, o româncă din Ardeal.

Portretul fizic al Anei, asemenea situaţiilor narative din întreg romanul, este controversat. Prin caracterizare directă, doamna P recunoaşte în fotografia publicată într-o revistă pe „femeia în roşu” când era mai tânără, iar Sursa 2, după câteva ezitări de identificare, o „recunoaşte după ochi şi gură”. Sursa 3, impresionată de frumuseţea femeii, îi face un portret în mod direct: „Înaltă, cu un ten alb, cu păr deschis la culoare, ochii verzi”.

Din mărturia Sursei 2, se compune succint biografia femeii care se născuse la Comloş, o comună din Ardeal, şi emigrase în America în 1914 împreună cu soţul său, Ciolac, care moare pe neaşteptate, la puțin timp după ce ajunseseră în Chicago.

În vara anului 1914, Ana era nu numai „o văduvă tânără şi frumoasă”, ci şi proprietara unei pensiuni prin căsătoria cu Mihail, un  român care înfiinţase acest „bort” în 1910 pentru românii imigranţi, muncitori care lucrau în oţelării şi în fabricile de cocs din America. Tony Grecul, proprietarul unei distilerii care le furniza vinul, berea, ţigările, ciocolata etc., îi ajută şi devine cel mai bun prieten al lor. El insistă ca Ana să facă un copil, iar când aceasta rămâne gravidă Tony se bucură, dar soţul, Mihail, este uşor descumpănit. Copilul, botezat Steven de către Tony, seamănă din ce în ce mai mult cu naşul. Mihail se îmbolnăvește grav şi moare, aşa că văduva Ana se află într-o situaţie înfloritoare: este proprietara lui Siolad-Board şi a unei case din East-Chicago, devenită bordel. În faţa uşii principale este instalată o cabină telefonică prin care se intra în stabiliment, pentru a masca adevărata activitate a casei de toleranţă. Inteligentă, Ana se preface analfabetă, pentru că „tot timpul poţi câştiga ceva din acest mic truc” şi deține, astfel, controlul asupra registrului de casă şi asupra altor acte ale afacerii. Tony este membru al bandei lui Al Capone, client și el nelipsit din stabilimentul Anei. Banda rivală lui Capone îl ucide pe Tony şi astfel femeia suferă o mare pierdere nu numai ca prieten, ci şi ca un sprijin permanent în funcţionarea bordelului.

Sursa 3 susţine că „pe tuşa Ana o chema Ana Sage”, pentru că în America se măritase cu avocatul Sage. Deşi trecuseră mulţi ani, Ana nu uitase spaima din prima zi petrecută pe pământul Americii de nesiguranţă şi neprevăzut. Astfel, se căsătoreşte cu avocatul de origine română Alexandru Suciu, zis Alexander Sage, crezând că este bogat și va fi protejată împotriva oricăror situații imprevizibile. Dar, la puțin timp după căsătorie, ea îşi dă seama că avocatul nu are clienţi, deci nici bani şi noua familie continuă să trăiască numai din câştigurile barului şi ale casei de toleranţă, unde se intră în continuare prin falsa cabină telefonică.

Începând cu capitolul „Animus Corrigendi” („Dorinţa de a îndrepta”) se reconstituie destinul gangsterului Dillinger, printr-un colaj de relatări alternative ale celor care se ocupaseră de aflarea detaliilor: biograful, proiecţionistul filmului  şi traducătorul.

Biograful reconstituie viaţa gangsterului din documente, mărturii, scrisori şi alte dovezi certe. John Herbert Dillinger rămăsese de mic fără mamă şi fusese crescut de sora mai mare, Audrey, iar când împlinise nouă ani tatăl se recăsătorise cu Elisabeth, cu care are un alt băieţel, Hubert. John este neglijat şi lăsat să-şi facă de cap, îşi face educaţia erotică şi de afaceri pe străzi, se ocupă cu jocuri de noroc, jafuri şi crime. Condamnat, trăieşte o perioadă cumplită, „de iad”, la o închisoare de maximă siguranţă, după ce câteva încercări de evadare eşuaseră. În puşcărie, se împrieteneşte cu banda unui criminal redutabil, Piermont, care-i asigură protecţia şi-l instruieşte pentru momentul când va fi în libertate: îl învaţă totul despre spargerea băncilor şi ascunzătorile cele mai sigure, precum şi cum să găsească prietenii cei mai loiali. Dillinger este perfect instruit în doar câteva luni, se visează un fel de Al Capone, cu trabuc în colţul gurii, zâmbet crud şi gardă personală.

După ce este eliberat, Dillinger comite jafuri, crime, tâlhării, iar faima lui se extinde şi pentru că alţi bandiţi săvârşesc diverse infracţiuni în numele lui. El devine astfel principalul inamic al poliţiei americane. Îmbrăcat elegant, cu pantaloni albi şi pălărie de pai, are imaginea unui adevărat om de afaceri. El intră în bănci, se postează în faţa ghişeului şi rosteşte aceeaşi replică: „Sus mâinile, nu mişcă nimeni. Scoateţi banii!”. Sare apoi peste barele de fier protectoare şi aterizează în faţa sertarelor pline cu bani, pe care-i îndeasă în sacoșe. Poliţiştii fac eforturi să-l prindă, dar de fiecare dată le scapă printre degete. Articolele din presa scrisă descriu exagerat jafurile comise de Dillinger, care le decupează şi le admiră cu mândrie, devenind „personajul său preferat”. Banda lui Dillinger este amestecată în jafuri, răpiri, asasinate, însă scapă de poliţie de fiecare dată, de aceea ajunsese să creadă că e  capabil de orice şi că îi reuşea „tot ce-şi pune în cap”.

Ceea ce s-a întâmplat după elibearea lui Dillinger, „face parte din isteria publică a Statelor Unite”. Urmărit de poliţia tuturor statelor americane, începe să fie văzut în foarte multe locuri, se fac spargeri, sunt împuşcaţi poliţişti, se aranjează evadări în numele lui. Poliţia înfiinţează, la rândul ei, „Detaşamentul Dillinger”, alcătuit dintr-un număr impresionant de poliţişti, care se năpustesc în diverse locuri să-l prindă, luând în considerare orice informaţie, dar multe se dovedesc alarme false. Refugiindu-se la avocatul său, Piquett, gangsterul organizează două lucruri: o ascuzătoare sigură şi o operaţie estetică a feței, dublată de ştergerea amprentelor. Polly, cea mai bună prietenă a Anei Sage, o roagă să-i închirieze o cameră mai izolată lui John Dillinger, pentru că imobilul se află într-o piaţetă cu nenumărate străduţe, unde un tip abil ca el îşi putea pierde urma foarte uşor. Operația reușește, cu o faţă nouă, Dillinger se mută împreună cu Polly într-o cameră izolată în imobilul Anei Sage, „încă frumoasă, de vreo patruzeci de ani” şi care „se părea că avusese o viaţă foarte agitată, şi încă avea încurcături cu poliţia din Chicago”.

John Dillinger îi subvenţionează afacerile Anei Sage, astfel încât femeia reuşeşte să aibă „restaurant, hotel şi cafebar”, unde vinde băuturi alcoolice în vremea prohibiţiei (prohibiție = interzicerea producerii și consumului de alcool), stabilimentul funcţionând şi ca bordel, în care se intră prin cunoscuta cabină telefonică.

Mulţi poliţişti frecventează acest local şi Ana se dovedeşte abilă în relaţia cu ei. Dillinger nu se teme că va fi recunoscut, deoarece chirurgul care-l operase fusese foarte priceput şi el nu mai semăna deloc cu cel care fusese. Pe de altă parte, chestorul din Chicago o cere de nevastă pe Ana cu pretenţia de a trece averea pe numele lui, dar femeia îl refuză şi de aici i se trag toate necazurile. Este arestată şi condamnată la 14 luni de închisoare plus confiscarea întregii averi. Este eliberată cu singura condiţie de a-l preda poliţiei pe Dillinger, în schimbul căruia i se promite retrocedarea averii, a banilor şi a bijuteriilor confiscate, precum şi libertatea de a părăsi America.

Cu un acut simț al pericolului, Dillinger simte că laţul se strânge în jurul lui, că multă vreme nu va mai putea scăpa de poliţie, deşi nu ştia de înţelegerea Anei Sage cu poliţia. Îşi făcuse cu mult timp în urmă planul să fugă în Mexic şi se hotărăşte să plece chiar a doua zi. În seara de dinaintea plecării le invită pe Polly şi pe Ana la film şi hotărăşte să meargă la „Biograph”, un cinematograf „de clasa întâi, cu aer condiţionat”. Ana îl informează pe poliţistul Melvin Purvis unde vor fi în seara respectivă şi el ia măsuri de supraveghere a cinematografului. O mulţime de poliţişti deghizaţi sunt amplasaţi de jur-împrejurul clădirii.

Senzaţionalul cucereşte teren, suspansul este exploatat cu cele mai diverse mijloace artistice, epice şi stilistice. În acea seară, pe 22 iulie 1934, urma să fie capturat unul dintre cei mai periculoşi gangsteri americani. Cei trei sosesc cu cinci minute înainte de începerea filmului: Polly este îmbrăcată în alb, Ana poartă o rochie portocalie care „în lumina crepusculă, are culoarea sângelui proaspăt”, iar Dillinger, într-un costum elegant, are pe cap nelipsita pălărie de pai. Principalul inamic al poliţiei americane nu poate fi capturat în interiorul cinematografului, pentru că sala este plină de spectatori şi s-ar produce un adevărat masacru. Purvis se postează la intrarea din stânga cinematografului, ordinul  fiind ca, atunci când îşi va aprinde o ţigară, toţi vor năvăli spre ţintă. Și atunci,  gangsterul va fi prins, pentru că „Dillinger n-o să mai poată scăpa decât dacă o să o ia în sus”, dar asta nu se putea întâmpla, pentru că Purvis nu observase că ar avea aripi. Până atunci, poliţiştii se prefăceau că stau de vorbă, dar trebuia să arunce şi câte o privire spre uşă, „nu chiar una holbată”, ci discret.

Consemnul stabilit de Ana cu poliţiştii americani pentru recunoaşterea gangsterului trebuia să fie momentul când ea va arunca batista şi se va apleca să o ridice. Într-o parte şi alta a cinematografului sunt amplasaţi numeroşi poliţişti şi agenţi F.B.I., alţii se află chiar la uşa de acces. Poliţistul Purvis tremură de dorinţa ca, în sfârşit, să pună mâna pe banditul căutat în toate statele americane şi-l vede apărând între cele două femei: „E vesel. O veselie sinceră, netrucată. Un bărbat care iese de la cinematograf însoţit de două femei frumoase”. Poliţiştii scot pistoalele, îl urmăresc surescitaţi pe bărbatul care îşi bagă mâna în buzunarul drept de unde scoate un Colt, apoi o ia la fugă deşi este somat să se oprească. Agenţii încep să tragă asupra lui Dillinger care continuă să alerge, dar gloanţele îl nimeresc: „Un glonte îl străpunge prin partea stângă a capului. Al doilea îi intră prin ceafă şi îi iese prin ochiul drept. Bărbatul cade.”

Prinderea şi uciderea „inamicului public numărul unu” al Americii provoacă o adevărată isterie, toată lumea având pe buze numele enigmaticei femei în roşu. S-a produs o înghesuială de nedescris în jurul bălţii de sânge de pe trotuar. Doamnele, isterice, îşi înmuiau batistele de in în sângele amestecat cu praf, iar cine nu avea batiste îşi îmbiba tivul rochiei cu sânge. Păşeau apoi ţanţoşi, „arătându-şi trofeele mai mândri decât de decoraţiile de la 4 iulie!”.

John Dillinger a fost înmormântat într-un cimitir celebru, unde se aflau întru veşnicie preşedinţi, vicepreşedinţi ai statelor Unite, guvernatori şi alte personalităţi de seamă.

A fost arestat cel în casa căruia Dillinger suferise operaţia estetică, iar articolele din presă, fiind alimentate de interesul publicului, au apărut încă vreo doi ani după uciderea celui mai temut gangster american din perioada interbelică.

Anne Sage a încasat cei cinci mii de dolari ca recompensă pentru serviciile aduse, dar nu i s-a anulat mandatul de expulzare și nici nu i s-au înapoiat banii și bujuteriile confiscate. În cele din urmă, Ana Sage reuşeşte, totuși, să plece din America.

În „chestiunea cu femeia în roşu, în rochie roşie, e o poveste!”, susţine cu fermitate Sursa 2. După plecarea din America, „Tuşa Ana” a circulat un an prin lume ca să i se piardă urma, fiindu-i teamă de răzbunarea bandei lui Dillinger, iar prin 1935-1936 se întoarce în ţară şi se stabileşte la Timişoara, unde are un amant mai tânăr decât ea, care însă a părăsit-o când a rămas fără bani.

Întoarsă în România, Ana îi face o vizită unui vechi prieten, doctorul Liviu, care n-o recunoaşte imediat, femeia având acum vreo patruzeci şi cinci de ani, fiind îmbrăcată cu „o superbă blană de nurcă, un şal de mătase strâns în jurul gâtului şi o căciulă din aceeaşi blană ca şi manşonul”. Alte personaje sunt implicate în declaraţii, mărturii sau zvonuri despre Ana Persida Cumpănaş, ori se inserează scurte texte sub titlul „conflict de competenţă”, varietate narativă care completează puzzle-ul subiectului, argumentând înscrierea romanului în postmodernism.

Sursa 2 declară că vineri tuşa Ana i-a spus că găsise o persoană care să-i rezolve întoarcerea în America, iar duminică dimineaţa fusese găsită moartă. Lui i se păruse anormal faptul că stătea pe recamier, „în furou, fardată, cu genunchii la gură, cumva crispată”. Nu s-au găsit nici bani, dispăruse și caseta cu bijuterii, dar rezultatul autopsiei consemna că murise „de moarte naturală, de inimă”.

Finalul romanului este scris de către cei trei autori: „Acesta era finalul cărţii noastre la sfârşitul lui august 1986. Acum, după rescrierea din august-septembrie 1987, finalul arată cam aşa: «La început se deschid ochii, urechile…»”.

Mircea Cărtărescu demonstrează că romanul „Femeia în roşu” de Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş este reprezentativ pentru postmodernism, mai întâi prin faptul că perspectiva narativă şi dimensiunea temporală sunt „maleabile” și discontinue, naraţiunea este aleatorie, iar personajele „schimbă măşti după măşti”, rezultând „o tipică proză optzecistă”.

Viziunea lui Mircea Cărtărescu privind construirea romanului „Femeia în roşu” este aceea a unui „origami prozaic postmodern”, având componenţa unui „agregat cu sute de piese” datorată şi faptului că a fost scris de o „echipă” de autori. (Mircea Cărtărescu, „Un origami postmodern”, din volumul Postmodernismul românesc”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999)

ATENȚIE!

COMENTARIUL LITERAR AL ROMANULUI „FEMEIA ÎN ROȘU” DE MIRCEA NEDELCIU, ADRIANA BABEȚI ȘI MIRCEA MIHĂIEȘ ÎL GĂSIȚI ÎN CARTEA „LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – BAC – COMPENDIU”  de Prof. Mariana Badea, Editura Badea & Professional Consulting.

******************************************************************************************************************************